Uneori ma opresc si ma intreb - la ce bun toate astea? Care e scopul?
De ce fac acest tranzit pe Pamant? De ce construiesc atatea, ma leg de lucruri, ma leg de oameni?
Incet si in timp uit ca sunt doar o lumina reflectata intr-un trup de pamantean, ma prind cu totul in joc.
Am obosit...O alta stare...
E prea vast totul.
Prea multe planuri, prea multe mize, prea multe reguli.
Vreau sa reduc totul la un singur ACUM. Vreau asta cu toata fiinta mea.
Simt ca m-am jucat destul.
E timpul sa intru in casa. In acasa.
Dar nu mai stiu calea...
M-am ratacit. Inima mea a uitat sa mai vada.
Ce facem in astfel de cazuri? Hei, e cineva sa ma ajute? Stiu ca nu sunt singura! Stiu ca undeva sunt luminile de siguranta, dar inima mea nu le mai vede!
Cineva mi-a spus sa ma duc la biserica si sa ma rog. Dincolo de cuvinte si de pamantenescul mesajului, asta este echivalent cu: intra in inima ta si las-o sa se deschida.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu