Dupa Dumbrava

Sunt acasa.
Chiar daca sunt la 12 ore distanta de Dumbrava, sunt acasa. Cu un picior, inca, pe lama muntelui si cu celalat in papucii caldurosi de la mare.
Imi amintec ca ma intrebam odata: oare cum e sa te trezesti fara sentimentul de teama si nod in gat, sa te trezesti fara frici cu sufletul plin de iubire?
Zambesc si ma intreb cum sa scriu ceea ce simt acum. Caci am aflat cum e sa te trezesti tu cu tine insuti si sa fii acasa.
E impacare. E liniste. E cumintenie. E ca si cum e tot ce ai nevoie. E ca si cum esti tot. E ca si cum poti zbura, daca asta iti trece prin mintea curatata de pete. Si totul e in iubire. Fara ascunzisuri. In sinceritate deplina. Calma. Calda. Fara nicio miza.
Asa m-am intors de la Dumbrava. Un om curatit. Si asta numai dupa 6 zile.
6 zile pline de munca. Si a fost si asta o forma de curatire, chiar daca, deloc intamplator, eram atat de pestriti si variati si poligloti. Cu siguranta fiecare omulet de acolo a adus tenta lui de culoare pe curcubeul de deasupra mea.

M-a asteptat la gara. Un pic mai rotofei si mai carliontat decat il lasasem. Mi-a povestit de oferta fabuloasa de munca in strainatate pe care a primit-o. Nici lui nu-i vine sa creada ca sunt atatia bani la mijloc. Iar mie nu-mi vine sa cred cat de detasat il ascultam si cat de simplu i-am spus:
-Mi se pare atat de lipsit de importanta aspectul asta al banilor...Acum.
Si am zambit impacata. Iaca una din frici cum se topise.

E minunat sa fii liber. Sa nu mai ai fricile in preajma ta.
Iar la Dumbrava asa se traieste. In libertate. Fiecare isi stie locul lui din ziua aceea si isi face partea lui de treaba in liniste si cumintenie, bucurandu-se de respiratie. De soare. De nori. De ce da natura in acel moment.
Acolo totul e bine si temeinic facut.
Cand ploua - ploua marunt, des si cateva zile la rand. Si asta pentru ca acolo esti mai aproape de nori.

Cand e soare - e soare cat pentru toate piscurile de jur imprejur. Ca sa nu ramana niciunul nevazut de razele stralucitoare. Si asta pentru ca acolo esti mai aproape de soare.

Cand se face treaba - se face cu dichis si pe indelete, ca si cum tot universul in asta se tine. Nimic nu se face pe graba sau fara temei. Si asta pentru ca acolo toate isi au ritmul vesniciei.

Cand se danseaza - se danseaza cu toti muntii si toate vaile. Si asta pentru acolo oamenii nu au jumatati de masura.

Cand se mananca - se mananca in tacere cu ochii inchisi, ca si cum fiecare inghititura e elixirul vietii. Si asta pentru ca asa e - fiecare imbucatura e scaldata de soare, apa, pamant si aer si e cu intelepciune infaptuita.

Cand se doarme - se doarme adanc si curat. Si asta pentru ca trupul ramane pe pamant sfant si sufletul se plimba prin vesnicia stelelor.

Cand se mediteaza - se cutremura trupul si ard dorintele adanc infipte de la o generatie la alta. Si asta pentru ca toti copiii care vin sa pastraze genele curate.

Acolo se face alchimie. Acolo din plumb se scoate aur. Acolo omul se curata si se regaseste.
Acolo se reinvata cumintenia si sfintenia in deplina iubire cu universul.

Si uite asa locul acela devine locul din care plec din ce in ce mai greu. Si pe care intr-o buna zi, nu il voi mai parasi, caci am gasit intelepciunea sa fac ceea ce e bine pentru mine si toti cei din jur.