Tu eşti acum departe.
Oglinda mea…
Te caut în jur… Caut semnele lăsate de paşii tăi, de gândul
tău, de iubirea ta…
O văd pe ea, mă văd pe mine şi stiu că tu ne-ai fost oglindă
amândoura. Cumva la fel!
Cum e posibil?! Căci eram diferite!
Oglinda doar e aceeaşi… Căci tu ai oglindit pentru fiecare
dintre noi iubirea ta… Iar ea e aceeasi…
Când iubeşti total nu poţi iubi diferit… Iubirea aceea e
măsura sufletului tău, iar el e acelaşi!
E ca şi cum o viaţă, tot a mea, se derulează în paralel…
Acum au interferat…
Ea nu mai e, sunt doar eu aici…
El nu mai e, eşti doar tu aici.
Copiii au rămas acelaşi Alex! Fiecare pe drumul lui acum!
Mi-e dor de tine, dar cu o strângere de inimă… Căci ştiu că
te voi primi înapoi, dar numai pentru o vreme. Căci tu ai încetat să mai urci
munţii legat cu o frânghie de un pilon… Dar ai găsit o altă cale să evadezi din
cotidian…
Dacă pe munte te-aş fi putut urma, pe acest nou drum nu mai
am cum…
O privesc pe ea şi mă regăsesc… Te regăsesc! Mai brunet, mai
tăcut, mai drept, mai slab… Dar tot tu eşti, iar ea tot eu sunt…
Cum e posibil să trăiesti o viaţă de două ori?!
Simplu! Repeţi greşeala!
Şi cum e posibil să trăieşti o viaţă de două ori în aceeaşi
viaţă?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu