Iata-mă, din nou, în ajun de plecare spre tabăra de
meditaţie!
El Camino de Romania…
Un drum lung. Să ajung acolo. Dar şi să trec acolo prin mine…
în toate cele 11 zile de tăcere deplină.
E a patra oară când îmi asum experienţa aceasta.
De fiecare dată am mai dat jos un strat de ego, proiecte,
protecţii, dureri… Şi, de fiecare dată, am desoperit altele noi, uitate,
neştiute în fiinţa mea. Atât de adânc
înrădăcinate căci doar celulele şi le mai aminteau…
Şi, după fiecare nouă curăţire, a urmat o perioadă în care
m-am tot regăsit în formele din jur, am dat nas în nas cu ele, problemele
trenante şi care se cer clarificate… Cu oamenii oglindă, cu tristetile şi
fericire cu care vin toate împachetate.
Dar ştiu că toate aceste experienţe mă vor apropia şi mai
mult de ceea ce sunt cu adevărat. De esenţă. Poate de data aceasta atât de mult
încât să îmi văd menirea şi să nu mai orbecăi pe drumuri paralele.
Venim aici aproape programaţi ca să trăim anumite experienţe – toate croşetate şi ţesute în aşa fel încât să nu fii trăit degeaba încă o viaţă.
Vestea bună e că nu mă mai tem de suferinţă! Şi acum ştiu că va fi din plin! Mi-o asum cu inima deschisă! Ba chiar o primesc cu fericire cosmică!
Pentru că ştiu că cu cât mă voi împotrivi mai mult, cu atât
voi suferi mai îndelung. Şi cu cât o voi accepta mai relaxată cu atât voi fi
mai fericită!
La capătul acestei experienţe voi fi tot eu, dar mai aproape
de mine însămi.
De aceea nu fac planuri pentru… după! Nu ştiu ce va urma. Nu
ştiu încotro îmi va spune inima să merg!
De aceea, voi cei care asteptaţi un semn din partea mea, să
nu vă mire dacă acesta nu va mai veni, sau va veni atât de asumat, încât o să
gândiţi că nu e lucru firesc!
De acolo toţi veţi primi gândul meu bun. Unii dintre voi
chiar ştiu să îl primească şi asta îmi va fi de mare folos, pentru că tot ceea
ce voi primi acolo, cumva, va trebui să dau mai departe – linişte, împăcare, energie pozitivă, iubire…
Se spune că iluminarea poate veni într-o clipă. Nu e nimic
programat. Se produce declicul si gata! Ai trecut dincolo! Ca-n Matrix – cum ar spune Simba…
Poate că voi fi eu aceea, sau poate cineva de lângă mine…
Oricum ar fi, dacă un singur om din cei pe care îi cunoşti atinge această
stare, iar el se gândeşte şi la tine, cumva şi tu vei fi atins de… schimbare.
Munca cu tine însuţi este cea mai grea dintre toate. Dar şi
cea mai importantă! Singura care îţi poate aduce satisfacţia veţii trăite si nu
doar… lăsată să curgă printre convenienţe, obligaţii, necesităţi…
E o muncă pe care periodic o iei, parcă, de la început. Dar nu
e niciodată la fel! Pentru că niciodată
nu te poţi scălda în aceeaşi apă!
Gânduri bune şi iubire pentru toate fiinţele din jurul meu!
succes, fiinţă, singuratate, mauna...
RăspundețiȘtergereși yogy-bear ăla făcea la Costinești o spirală, tantra, amor în grup cu năbădăi și același efect!
Fii tu însăți!
și alegerea e într-o perpetuă schimbare!