Cheia spre creativitate

Sunt momente în viaţa când ai ajuns atât de jos încât nu îţi rămâne decât să te ridici şi să o iei de la început. Pe un alt drum. Sau să te stingi…

Avem nevoie de pasiune. De har. De iubire. Şi ele sunt la dreapta şi la stânga noastră. Uneori atât de evidente încât ne copleşesc.

Dacă nu credem în miracole, alegem să fugim de ceea ce universul ne oferă atunci. Să refuzăm proptelele. Şi crucea, totodată. Pentru că harul cu care suntem înzestraţi poate deveni o cruce grea dacă refuzăm să o ducem…

Nu suntem singuri aici. Şi nici neajutoraţi. Tot ce avem nevoie purtăm în noi. Unii ştim despre ce este vorba – am vădit talentul încă din fragedă copilărie! Alţii trebuie să afle ce daruri poartă.

Nu e o cale uşoară! Dar nimic nu este uşor până nu îţi asumi cu fermitate calea! Drumul!

Cred că totul ţine de această asumare… E asemena unui abandon.. Ai aflat care e… cheia de la gâtul tău! Ia-o şi foloseşte-o în tot ceea ce faci!

Atunci când ştii despre ce e vorba, nu mai accepţi soluţii de compromis. Nu mai iei ceea ce nu ţi se potriveşte! Cu cheia aceea, unori greu atârnând de inima ta, începi să deschizi uşile.

Eşti ca Ileana Cosânzeana care arunca un pieptăn în urma calului şi acolo creşte o pădure – zid în calea Zmeoaicei furioase!

Viaţa poate fi extrem de frumoasă. Numai de tine depinde asta… Şi nu are legătură cu a avea… E legată numai de… a crea! A-ţi folosi… piaptănul fermecat. Adică harul. Datul tău!

Unii zic că numai un om luminat îi poate lumina pe cei din jur… Dar… eu cred că nu e numai atât.

Eu cred că numai un om care trece prin ceea ce treci tu poate vorbi pe limba ta. Mai mult, mesager poate fi oricine pentru tine! De tine depinde să vezi luna şi nu degetul care ţi-o arată!

Sunt momente în viaţă când lucrurile par a se simplifica dramatic – ai doar două opţiuni – ori la bal, ori la spital! Fii recunoscător pentru acest moment de… îngustare a drumului! E menit să te ajute să alegi. E o scurtătură! E ca şi cum spiritul tău a obosit să tot vadă cum te zbaţi şi, ca să te ajute, taie restul. Taie tentaţiile inutile. Te pune doar în faţa a două opţiuni.

Ce e important pentru tine?

Ce îţi place cu adevărat să faci?

Aminteşte-ţi de momentele în care uiţi de trecerea timpului – care e doar un instrument mental… ieşirea din el e un semn că eşti centrat în inimă… locul unde porţi darul. Ce făceai atunci?! Acolo e harul tău! Acolo e cheia ta! Odată ca ai aflat-o nu îti mai rămâne decât să o foloseşti în tot ceea ce faci! E cheia care te face creator.

Creativitatea este ceea ce ne diferenţiează de animale. Şi cu toţii avem în noi o astfel de cheie…