Lucrez. Cu căştile pe urechi.
Şi cu pisoii lângă mine.
Ei dorm. Unul ţocăie în somn. Au rămas doar 2 din 5. Ceilalţi 3 au căsuţe noi şi sunt foarte iubiţi.
Au nimerit foarte bine cu toţii. Şi vor aduce multă bucurie în acele căsuţe,
căci sunt pisoi speciali.
Am fost în Ardeal. Pe acolo oamenii sunt relaxaţi. Echilibraţi.
Dacă e de muncă – muncesc, dacă e de distracţie – poi se distrează! Îmi plac
oamenii de pe acolo!
Oare de ce din Ardeal
vin cei mai mulţi artişti pe care îi ştiu eu?!...
Am ajuns să îmi urăsc oraşul natal… Mi se pare mizer. Mare
şi prăfuit. Gălăgios şi plin de gunoaie. De oameni, ce să mai zic…?! Pe aici
puţini sunt cei care pun şi suflet în ceea ce fac… Mai toţi caută să scoată
bani… Cât mai mulţi bani…
Dacă nu îmi găseam
locul în el… acum pare imposibil să mai reuşesc…
E posibil să ne naştem
în oraşul greşit?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu