Schimbăm macazul!

Universul îţi dă tot ce ceri. Tot ce anticipezi. E de ajuns să faci un prim pas către ceea ce vrei şi îţi propui. Şi apoi doar să urmezi calea care se deschide.

Ce te faci, însă, dacă nu ceri nimic… Dacă nu îţi mai doreşti nimic… Dacă, pur şi simplu, rămâi blocat în decor?... Dar te simţi împăcat aşa… Liniştit…

O oboseală grea te ţintuieşte acolo… într-o totală lipsă de sens…

Priveşti în urmă… Totul pare o înşiruire lungă de clipe… ici colo vesele… Licurici pe o mare neagră pe care acum pluteşti liniştit, chiar dacă în derivă…

Ce rost mai are să căutăm momentele vesele în compania prietenilor dacă, la final, tot aici ajungem? Treaba asta cu distracţia şi cu ieşitul cu prietenii începe să îmi pară o tergiversare… O fugă… O evitare a clipei adevărului – acea în care eşti tu singur cu tine însuţi…

Mă simt bine eu cu mine însămi… De nu ar mai fi necesar să socializez… Să câştig bani… Să plătesc facturi… Ar fi, pur şi simplu, perfect!

Deşi tristă, cumva sunt împăcată şi liniştită… Atât de împăcată şi liniştită că nu mai am nevoie de nimic… Îmi este bine aşa…

De nu ar mai fi nevoie să câştig bani…

Adevărul este că am obosit să fiu productivă… Să fac bani… Să fac mereu ceea ce trebuie făcut…

E timpul să fiu creativă…

Îmi iau tableta cu valeriană, mai amestec în oala de ciorbă un pic… Mângâi pisoiul pufos de lângă mine – îndată vine un prieten să îl ia să îl ducă la căsuţa lui nouă… Şi mă întreb cu ce aş putea începe viaţa asta nouă, creativă…

Cred că e timpul pentru o schimbare de macaz. Problema e că sunt atât de bine dresată şi programată să fac ceea ce trebuie făcut şi să plătesc facturile – mai devreme verificam data scadentă pentru factura de la RDS – încât am nevoie de un şut zdravăn în cur ca să mă ridic şi să fiu acarul Păun – acela care trage de manetă şi schimbă mersul trenului.

Deci, fac primul pas acum şi îmi exprim intenţia – vreau o viaţă creativă!