In fiecare zi vin de acolo

Oare asa se simte teleportarea?...
In fiecare zi...ma adun... Din licari mici de lumina, imi regasesc forma. Ma recompun. Ma reconstruiesc.
Dimineata ma simt straina de corpul meu. Cu greu controlez bratele, uneori picioarele. E ca atunci cand pui o haina pe tine si nu e bine asezata. La cusaturi sta stramb. Te incurci in maneci, nasturii sunt incheiati aiurea...
Mintea, oriunde ar fi ea in corpul asta, se joaca cu simturile.
Incerc sa completez un sudoku, vad cifra acolo unde ii e locul, dar o scriu alaturi. De parca as avea ochii incetosati. Cu mintea vad, cu ochii nu.
E ca in filmele SF. Imaginea mea e deja teleportata, dar mai dureaza cateva minute pana se construieste fizic.
Azi, la fel ca ieri, am urmarit atent procesul acesta de ...teleportare, sau reincarnare.

Si daca, totusi, ma teleportez, de unde vin?!
Simt ca sufletul e cu mine, mintea il insoteste si amandoua imbraca zilnic corpul acesta. Ca pe o haina.
Uneori mai pe indelete, cu mici rateuri. Reasezarea in planul fizic dureaza din ce in ce mai mult.

Oare va veni dimineata in care rateul va fi total?

Cu fiecare zi care trece asteptarea devine mai vie. Mai palpabila.
Ceva se schimba! Si e minunat!
Nu stiu ce se intampla, dar stiu ca e minunat!
Ma simt in tranzitie, in schimbare.
Moleculele mele isi schimba vibratia!

Ruptura aceasta...Decalajul creat, ma ajuta sa stiu, sa simt, sa constientizez, ca sunt lumina. Si ca tot ce port cu mine si imi amintesc intre aceste peregrinari e pur si simplu lumina!

E ca si cum se apropie...ziua mea!
Urmeaza sa ating o varsta a schimbarii! Urmeaza sa fac un salt!
Urmeaza ca, intr-o buna dimineata, sa ma trezesc in alt loc fizic.

Dar ce se intampla noaptea?! Pe unde umblu?!

Inca ma mai pot adapta fizicului actual. Inca...

Imi doresc aceasta trecere. Simt ca dincolo de ea voi vedea lucrurile altfel. Simt ca asta am asteptat toata viata... Si toate vietile de pana acum...

Ma astept ca in orice moment ceva sa se rupa... Brusc! Ceva sa se schimbe. Uneori ma simt foarte aproape de aceasta schimbare! Ca atunci cand urmaresti un fir si urmeaza sa ii gasesti capatul.
Simt ca numai de mine depinde sa fortez, sa accelerez metamorfoza.

Ceva ma tine, inca, intre schimbari. Ca si cum mai am ceva de luat dintr-o parte sau alta... Ca si cum ceva lipseste din bagaj.
Poate ca un mic ajutor ar fi util...

Stiu ca ingerul meu e acum langa mine si imi sopteste la ureche ce sa fac.
Vreau sa il aud!

Inchid ochii si ma las in voia senzatiilor. Instant ma cuprinde compasiunea. Un nod in gat, duc mana la piept, lacrimi...
E atata duiosie aici... Iubire calda... Calm... Liniste...
Las sentimentele acestea sa imi indunde intreg corpul. Un val de caldura benefica imi curge prin vene...
Sunt in schimbare...