Gata! Pana aici! Nu mai vreau sa continuu asa! Pur si simplu!
Ma vreau pe mine! Nu mai vreau nimic de imprumut, menit sa ma mascheze pentru o perioada de timp, ca sa trec neobservata prin calatoria asta! Ca sa ma camufleze! Pur si simplu!
Am obosit sa ma tot ascund in spatele unor conceptii care numai fericire nu aduc!
Am ajuns, uneori, sa ma detest pentru lipsa de curaj! Curajul de a fi eu insami, de a fi fericita, impacata, linistita!
Am obosit sa ma tot trezesc in ganduri fara noima, izvorate din temeri! Mereu teama!
Oare e cineva constient de teama asta vesnica care ne insoteste de mici copii?! Ca o umbra... Ca un demon... Ca o ceata... Ca o mazga cleioasa in care ne adancim an dupa an, facand ceea ce se spune ca ar trebui facut!
M-am saturat sa tot fac lucrurile asa cum cred altii ca trebuie facute, cand vad ca nu duc nicaieri!
Toate zilele, noptile si diminetile sunt la fel! Parca trase la indigo de un creator obosit sa creeze ceva nou, care a ales sa intre in rutina si doar sa copieze!
Nu mai vreau nicimacar sa ma mai plang de viata mea! E clar ca e un dezastru si ca nu contenesc sa pasesc staruitor pe un drum care nu duce nicaieri! Pentru nimeni!
Pana aici! Pur si simplu!
Asa ca sed pe margine, asemeni unui calator inainte de a pleca la un drum nou. Ma cufund in liniste si caut semnele care sa ma indrume.
Stiu ca sunt in calator al luminii! Al linistii! Al pacii! Imi vreau viata mea! Nu mai vreau copii la indigo!
Nu stiu calea, dar stiu atat de puternic unde vreau sa ajung: acea pace interioara care nu are nevoie de actiune pentru a dainui, acea impacare care nu are nevoie de motivatii pentru a ramane, diminetile acelea pline de caldura, catifeleate aproape, in care ma simt bine in pielea mea! Vreau sa respir din toti rarunchii! Vreau sa uit de nodul in gat si mersul impiedicat! De pantofii cu tot in care ma simt ca un arlechin! De sacoul prea strimt pe talie care ma impiedica sa respir!
Da, si ce?! Si ce daca o sa dansez in mijocul strazii?!
Si ce daca o sa las toate planurile in urma si o sa fac numai ce-mi place!
Si ce daca o sa uit de toti si o sa fug din lumea asta nebuna, fara rost?
Si ce daca o sa fiu vesnic singura, uitata de lume, rupta de civilizatie?
Toate astea nu imi aduc fericire... E timpul sa le pun punct...
Pur si simplu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu