O zi de reset

Azi nu vreau sa ascult pe nimeni...
Nu pentru ca nu as avea urechi, ci pentru ca vreau sa zac in tacere. Ca o surda. Nu vreau sa ma ascult nicimacar pe mine...
Si nu vreau nici sa vad pe nimeni...Ca o oarba...Pentru ca vreau sa zac in infinit...Nu vreau sa ma vad nici macar pe mine...
Si nu vreau nici sa simt pe nimeni...Ca o nesimtitoare...Pentru ca vreau sa zac in nesimtire...Nicimacar pe mine nu mai vreau sa ma simt...

Si toate astea pentru ca l-am vazut iar, l-am auzit iar, l-am simtit iar...pe el, partenerul meu divin, jumatatea aceeea catre care tind fara sa stiu. Si il ascultam uimita, il priveam trista, il simteam precaut...
Iar el debita rautati, arata obosit si imbatranit, era rece si preocupat de efemer...

Iar eu ma strepezisem toata intrebandu-ma: de ce ma atrage atat de mult????!!! Ce imi place la el???!!!
Am gasit cel putin cinci lucruri care imi displaceau la el, chiar in clipa aceea si nicimacar unul care sa imi placa...

Am nevoie de un reset.

-Da-mi un pup!
-Da...Nu! N-avem pupi!

O clipa a lasat garda jos, apoi a ridicat-o.

Asta e: o zi fara pupi! O alta zi fara pupi...

O sa cumpar cativa pupi! Ba nu, si mai bine: o sa plantez un pup doar pentru mine!

Si da, sunt trista pentru ca il iubesc si nu stiu niciun motiv pentru care simt asta! Ci doar cel putin cinci motive ca sa nu o fac... Si pentru ca universul n-are nevoie de motive, el doar e si atat.
Clar am nevoie de un reset! Ca sa ies din bucla asta...
Si pentru ca sunt pe pamant, azi o sa plang. Doar azi...

Iar maine imi plantez pupul meu si sunt vesela!