Parazitii si revelatiile

Decor: camera superdezordonata dar atat de plina de metafizica a lui Bogdan, o sticla de wiskey si una de Coca Cola, doua calculatoare functionale si doua personaje.
La desktop se aud Parazitii si se joaca un joc simplutz, grafica antica; joc de strategie; aici e el, Bogdan
La laptop fata - ii vom spune Iza - scrie povestea curenta.
Bogdan e imbracat comod intr-un pantalon de trening si un tricou rosu - sau o alta culoare care epateaza; sta relaxat cu picioarele pe un scaun care e langa birou; fata il priveste scarpinandu-si incurcata o spranceana("de obicei sta cu  picioarele pe birou...", apoi intinde mana catre el cersind paharul cu wiskey cu cola, ca un copil care nu stie sa vorbeasca, bea o gura, da paharul inapoi si revine la poveste).
Fata e imbracata sumar: o pereche de blugi("aia gri care nu se incadreaza in sistemul bussiness!") si o brasiera. Plus sosete flausate, vargate - alb cu verde - sosetele ei preferate, magice!

Ca un mic detaliu: cu cateva minute mai devreme s-au rasturnat alunele pe jos! Un mic accident domestic izvorat din desincronizare: ea ii intinsese castronul cu alune, el l-a prins usor cat sa-l incline un pic si sa vada continutul, ea i-a dat drumul, crezand ca el il va lua: castronul a cazut, alunele s-au imprastiat pe jos.
Bogdan cu voce tunatoare, impaciuitoare:
-Lasa ca le mananc eu, ca ce e pe jos tot al meu e!
Dupa ce a strans o parte din ele, fata a privit recolta: erau multe probe biologice vizibile cu ochiul liber si cateva ghemotoace de praf.
-Lasa ca le aruncam pe astea, mai sunt destule.

Parazitii suna in boxe, necenzurati. Atat de simplu si pe de-a dreptul.
Fata mai face scurte drumuri la bucatarie - supravegheaza acolo cina - un pui cu ciuperci si smantana. Cand revine pe scena schiteaza miscari de dans lasciv. Au prins-o Parazitii.
A revenit pentru ultima data din bucatarie - intre timp cina, uitata pe aragaz, isi facuse de cap prin toata bucataria. Fata a trebuit sa spele aragazul, dulapul, pe jos. Dar acum e gata.
Inca doua miscari, de data asta si mai dezinhibate pe Parazitii.
O gura de wiskey!
-Bogdan, noi suntem prea cuminti!
El a intins mana catre ea cu intentia sa o pipaie - ca un mic detaliu: mai aveau o saptamana de abstinenta(dar asta e alta poveste...)
Ea, retragandu-se rapid din calea intentiilor lui:
-Nu asa! Ma gandeam la ceva de genul: sa iesim pe strada sa injuram lumea, ...sa batem pe cineva, sa lipim chederul la masina sefului tau. Stii care e?
-Da, asta am putea sa facem - sta in Tomis III, pe langa Laura.
-Am putea sa lipim chederele tuturor masinilor RDS din Constanta!
-E prea complicat, trebuie sa le gasesti...
-Putem sparge o banca!
-Da, si iei 15 ani inchisoare!
-Asa si? Poate acolo eu voi gasi pentru tine femeia vietii tale, iar tu, pentru mine, barbatul vietii mele.
-A, da, ca eu o sa fiu cu barbati in celula, tu cu femei...

Bogdan s-a dus in bucatarie dupa cina.
Fata s-a intors la scris.
 "Da, ar trebui sa fiu mai obraznica. Directa. Fara tupeu. Atatia ani de moralitate, etica, timiditate. In care am facut ce trebuie facut, corect. Atat de corecta. Obositor de corecta. Si niciun rezultat.
La 40 de ani nu am serviciu, locuiesc cu tata si cu fiimiu(Bogdan e doar oaza saptamanala, locul unde evadez ocazional, ca sa ma adun, sa imi ling ranile, sa ma indepartez de decorul cotidian si sa realizez cat de greu imi e, uneori, sa ma intorc la el, la cotidian).
La Bogdan uit ca sunt mama, devin femeie.
O femeie are nevoie sa devina femeie.
Toata povestea asta cu obraznicia a inceput mai devreme cu cateva ore. Ce mi-o fi venit cu videochat-ul ala? E, macar am aflat ca la 40 de ani nu mai corespund. Ce tampenie! oricum, in ciuda celor 40 de ani si a unui copil de 17 ani, arat mai bine ca una de 29 de ani! Si stiu si mai multe decat ea!...Cred...Cine stie ce o fi in ziua de azi in mintea fetelor tinere?

Mai am o zi de respiro. Duminica. Apoi, de luni, trebuie sa ma mobilizez sa fac niste banutzi. Am cam cheltuit tot acum de sarbatori. O sa ma intorc, macar pentru o vreme, la nutritia mea...
Nu-mi place, clar! Imi vine atat de greu sa ma reapuc de asta...Dar, deocamdata, n-am altceva... Si e nevoie de bani.
Banii astia..."