Iti amintesti?

https://www.youtube.com/watch?v=TTA2buWlNyM

Da, imi amintesc...
Tot...
Nu regret nimic. Asa a fost calea. Asa m-au dus pasii. Pana aici. Inapoi la tine.
Un cerc.

Dar tu? Iti amintesti?
-Numai lucrurile placute...

OK! Si acum ce facem?

-Poate ca el se teme...
-Se teme de ce?
-...Ca te pierde...
-Dar nu ma poate pierde! Eu si vichingul suntem prieteni pentru totdeauna. El e vichingul meu razboinic. Care...Care m-a lasat sa fiu eu insami, sa imi deschid aripile si sa fac ce vreau...Mi-a aratat muntii si a plecat, lasandu-ma singura in meditatie... Mi-a zis ca sunt urata, dar ca se simte minunat langa mine...Ca sunt prea puternica ca sa ma compatimeasca...Astea au fost cuvintele lui de imbarbatare! Si le-a potrivit bine. Caci il iubesc. Mai mult decat poate el duce... Raman de fiecare data cu bratele incarcate de iubire! Iar el se intoarce pe partea cealalta - cu kurul la mine. Dar ii iubesc si kurul! Si parturile! Si sforaiturile! Pentru ca sunt autentice! Dar eu, cui sa dau tot?! Ce sa fac cu iubirea asta care imi curge prin vene?! El...El nu are nevoie de tot...Iar eu dau pe afara!....Mereu vom fi prieteni... Mereu eu voi trage de el sa mergem la plimbare, iar el va zice "NU"... Iar cand voi reusi sa il induplec ma voi simti ca...printesa Merida...Imi e drag pana la soare si inapoi! Dar el nu are nevoie de mine...Nu inca. Nu acum... Iar eu sunt ca un foc care arde...Degeaba...
-Esti atat de schimbatoare...
Am vazut ca el se teme de asta... Ca ar suferi. Din nou.
Da. E posibil. Nu ii pot promite nimic. Depinde de ce are el nevoie...

DAR! Cum poti trece peste...sarutul pufos de la tampla marii?!
Cum?!
Tu nu vezi?! Chiar nu simti?!

Da, drag Raum, nu iti pot primite nimic. Nu iti pot oferi garantii. Pentru ca stiu ca primim intotdeauna ceea ce avem nevoie. Multe depind de tine. Eu sunt tu. Tu esti eu. Nu e nicio indoiala...aici... Suntem legati, cumva...
Pana cand, de ce si cum - nu stiu si nici nu vreau sa stiu!
Stiu doar cum ma simt in bratele tale...Drag Raum...

Inca o gura de aer curat...si ma scufund...ca o sirena...o fiinta a marii care tanjeste dupa munte...Mereu in cautari...Si mereu sincera pana la kurul lui Dumnezeu si inapoi!