Poveste

Povestile incep cu "a fost odata"...
Nu si aceasta! Aceasta incepe cu:

Erau dintotdeauna

sortiti unul altuia! Dar ei aveau nevoie de strategii pentru a iesi din timp! Pentru a experimenta viata de unul singur. Pentru a se iubi asa cum sunt: perfecti, minunati, copii ai luminii plini de har...
Se iubesc. Mereu.
Se asteptasera unul pe celalalt. Chiar daca el era in planul fizic cu 3 ani inaintea ei, o asteptase. Pentru prima data. Adam si Eva... Yin si Yang... A recunoscut-o dupa palariutza...

Mica lui garsoniera de la Bucuresti, mirosind a mere...

Erau legati unul de altul cand au decis sa isi vada fiecare de viata lui.
Ea vroia sa experimenteze. Sa cunoasca lumea!
Era furioasa pe el...caci ... Caci!
Avea 18 ani cand a ramas insarcinata. Era atat de fericita. Universul schimbase tot: lumina, sunetul, culorile! Viata era minunata... Dar...
Nici el nu stia ce vrea... Cauta... Intre drumurile catre Bucuresti...si inapoi la Constanta...
Pana a venit la usa ei si i-a zis:
-Nu mai vreau sa plec la Bucuresti. Raman la tine...
Si a ramas. In sifonier. Pana la gasit tatal ei. Regele.
-Buna dimineata, Raum!
-Buna dimineata, rege de printesa...
-Stai bine? Vrei o perna?
-Nu. E ok.
Regele a inchis usa sifonierului si a plecat. La serviciu.

Apoi...Apoi.
Ea a pornit in calatoria ei. Asa credea... A cunoscut printi, regi, pirati, hoti, lei... Pe toti i-a iubit! Dar pe toti! Caci altfel nu stia... Nu stia ura...dispretul...disimularea...teama... Stia doar calea daruirii totale. Chiar si atunci cand durea. Se daruia printre lacrimi.
Si, pentru ca nu le stia, le-a cunoscut pe toate: dispretul, ura, disimularea, prefacatoria, mincuna, inselatoria...
De fapt, s-a descoperit pe sine... A aflat ca nu era nimic din toate acestea. Era iubire si lumina.
Un suflet cald intr-o lucratura de lut. O inima mare.

Dupa multi ani...asa cum era firesc...cei doi s-au regasit...
Ea tocmai fusese parasita de un print, el era intr-o poveste cu o regina de gheata. De cativa ani.
Cu regina s-a si insurat. La scurt timp. Asa, ca sa fie povestea de poveste si scorul egal. Caci si ea fusese maritata cu un rege. Al icebergurilor.

Povestilea astea incurcate! Ar fi atat de simplu daca personajele ar ramane in povestea lor si nu ar mai evada prin povesti paralele! Dar asta e cu omul. Cu experienta in planul fizic. Asa apar povestile.

Dar daca e sa iesim din toate povestile, sa inlaturam scenariile, decorurile, rezervele si egourile, ramane ... ceea ce trebuie sa ramana: povestea de iubire...Iubirea de poveste...

Caci, daca ea exista, ei doi, oricat ar fi de prinsi prin alte povesti, se vor vedea. Se vor gasi intr-o seara la tampla marii... El ii va da din timpul lui. Se va da pe sine. Fara ego. Ea... va face restul pana la soare si inapoi!

-Hei, ce drak de poveste e asta?!
-E una in care ei se iubesc si fiecare e cu altcineva!

https://www.youtube.com/watch?v=7aLtvzZOr1o