Hai să deşirăm viaţa asta până la primii ochi puşi pe sârma
vieţii şi să facem alceva cu firul ăsta roşu! Poate iese măcar o pereche de
ciorapi! Dacă nu un om nou…
Doar Dumnezeu ştie cum s-a tricotat din firul ăsta roşu un
om aşa încurcat!
Doar el poate vedea sensul rândurilor împletite… Uneori atât
de strâns, că s-a pierdut forma modelului… Alteori atât de lăbărţat, că se vede
dincolo…
Oare poţi să o iei de la început?! De la primele rânduri,
primele modele, primele cuvinte?...
Oare mai poti corecta omul pe măsură ce îl împleteşti?!...
Sau doar mergi aşa, cu el înainte, cel început pe un model neinsipirat…
inconsecvent… alan-dala?!
Trag de mine, fir cu fir, mă deşir…
Să fie karma? Să fie mâna Lui? Să fie doar faptul că m-am
născut în timpul şi locul nepotrivite, ziua nepotrivită, ora şi mai aiurită?
Să fii greşit aşa, de la bun început, totul?! Până şi
startul în viaţă?! Primul ţipăt… primul ochi…
Doar El ştie…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu