duminică, 31 martie 2013

Ma accept asa cum sunt!

Gata! Renunt la a ma mai certa! Sunt asa cum sunt, cu bune si cu rele, si vreau sa ma accept pe deplin, fara mustrari!
Vreau sa iubesc, vreau sa daruiesc iubirea! Tuturor oamenilor!

Si asta fara a-i lasa sa ma incalece, sa ma confunde cu un cos de gunoi psihologic! Le voi permite sa-mi povesteasca doar lucruri frumoase! Fara barfa, fara insinuari, fara rautati!

Asemeni unui restaurant de lux, imi rezerv dreptul de a-mi selecta conversatiile!

Vreau oameni vii in viata mea! Oameni care traiesc! Oameni capabili sa impartaseasca iubirea!

Uneori ma simt asemeni unei muze. Roiesc barbatii in jurul meu zambindu-mi, asteptandu-ma, facandu-mi ochi dulci!
Poate ca sunt o muza si ar trebui sa imi acord o sansa in acest sens.

Iza-Muza...

Dar care e rostul unei muze?
O muza aduce inspiratie, aduce un suflu nou, deschide fereastra sa intre soarele si aerul curat!
O muza aduce sentimentul de libertate!
Se simte libera ca pasarea cerului, stie ca toate problemele au solutii si ca se rezolva cumva, asa ca nu se streseaza cautand solutii, ci doar traieste! O muza iubeste oamenii fara a-i judeca! Total, deplin!
O muza zambeste si emana fericire si liniste!
O muza e ea insasi, fara temeri, in orice clipa!

Da, vreau sa fiu Muza Iza!
Cine are nevoie de o muza?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu