Alegem dacă iubim sau nu un om.
E adevărat!
E un moment în care… decidem să ne deschidem inima şi să
dăruim iubirea. Să o manifestăm. Sau să o primim. Să ne conectăm cu partenerul
la un nivel atât de profund încât… să nu mai ştim unde se termină el şi unde începem noi…
Da, manifestarea
iubirii e o alegere. Că o dăruieşi sau că o primeşti.
Mai greu e cu… renunţarea la iubire…
Firesc ar fi să fie, şi de data aceasta, tot o alegere.
Să putem alege să nu mai dăruim iubire! Să putem alege să nu
mai primim iubire! Şi gata! Relaţia să se termine exact ca un film ajuns la
final…
Dar nu e deloc aşa!
Des-iubirea… Ieşirea
din iubire… Finalul poveştii de iubire…
Nu mai e o simplă alegere…
Totul devine mult mai complicat la final…
Stau eu şi mă întreb de ce e aşa???! De ce ne e atât de uşor
să discernem la începutul unei relaţii dacă vom investi iubirea şi vom accepta
iubirea partenerului… Iar la final devine atât de greu să punem comutatorul iubirii
pe Off???!
Oricâte amintiri neplăcute am strâns, oricâte resentimente
au rămas, oricâte lacrimi s-au vărsat… Oricât de clar ar fi faptul că relaţia
s-a consumat şi că nu mai are viitor, decizia de a pune stop iubirii, de a nu
mai investi sentimente şi a merge mai departe, este imposibilă…
E ca şi cum mii de fire te leagă acum de acea persoană… Te
ţin conectat cu ea… Iar tăierea acestor conexiuni nu mai e una simplă…
De aceea eu cred că ar
trebui ca, înainte să alegem să ne îndrăgostim, să medităm serios la ceea ce
vom face.
Trăim o perioadă în care, din punct de vedere karmic,
sufletele ard mai mult ca niciodată! De aceea, acum, tot mai mult ca niciodată,
relaţiile nu durează!
Toate par a fi întâlniri karmice…
Toate par a crea situaţiile necesare pentru rezolvările
karmice. Unele îşi ating menirea! Altele nu… Din păcate… Şi, acestea din urmă,
lasă şi mai multă suferinţă… Pentru că
cei implicaţi simt că ceva nu a mers, că, poate, undeva era o şansă, dar au
ratat-o… Deşi au încercat tot ce era posibil… Poate că unul din parteneri a
uitat înţelegerea, iar egoul, mult prea mare, nu i-a permis să vadă că o ia pe
o cale lăturalnică. O ia pe lângă rezolvarea karmică. Ratează experienţa de
vindecare… Şi îi blochează şi partenerului calea către vindecare. E o dublă experienţă,
în iubire, care eşuează al naibii de dureros…
De aceea cred că, înainte de a ne îndrăgosti e bine să ne
luăm o pauză de stat în fund şi meditat. Mentalul nu ne va duce prea departe –
asta e clar… Dar inima, subconştientul, toate mesajele interioare pe care le
vom primi în timpul meditaţiei, ne vor ajuta să percepem relaţia aşa cum ar
trebui să fie – o ocazie minunată să evoluăm! Ne-o asumăm sau nu?! Pentru că
dacă va eşua, vom acumula şi mai multă karmă de ars, mai multă suferinţă…
De aceea cred că o relaţie de iubire are nevoie de multă
înţelepciune din partea amândoura. Şi, dacă nu suntem capabili de acea înţelepciune,
mai bine stăm cuminţi, cu noi înşine. Singuri. Ca să nu încurcăm şi mai mult iţele
karmice şi suferinţele…
Şi am putea face asta cu infinită înţelepciune, în iubire
deplină şi fără obiect…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu