De câte ori poate muri sufletul?
De câte ori poate el să renască?
Jocul acesta al vieţii, pentru mine, e tot mai străin.
Dacă m-ar opri cineva să îmi ceara o parte din zile,
Aş fi bucuroasă să i le dau toate, chiar pe nimic.
Un val de pământ mi-a căzut peste faţă.
Acum exersez nemurirea…
Sunt omul acela uitat prin lumea nebună, ce strânge durerea
din jur…
O gură de aer… O zi mai
senină… Un zâmbet de suflet… Trăiesc tot mai rar…
Doar norii… Doar apa… Doar visul din umbră…
Sunt cele ce-mi susură dulcele-amar…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu