Ieri m-am luptat cu apa. M-a prins ploaia inainte sa ajung acasa. Si puhoaiele de strada.
Ploaia era rece. Tricoul se lipise de mine si imi era frig. Aplecandu-ma un pic in fata, ca sa nu curga apa in pantaloni, l-am stors pe mine.
Pe interior, talpile sandalelor devenisera alunecoase. Paseam cu atentie, fara graba, concentrandu-ma sa nu cad.
La intrarea in bazar erau doi oameni. Ma priveau de ceva vreme.
-Nu va mai pasa de ploaie?
-Nu...Acum ca sunt uda, nu mai conteaza.
Dupa o noapte de perpelire pe toate partile, m-am trezit ... bolnava, extrem de obosita cu o stare de greata.
Mi-am dar seama ca abia ma pot tine pe picioare. Cu greutate si cu pasi nesiguri, m-am dus la bucatarie si am facut un ceai hepatic. Am sunat la serviciu si am anuntat ca azi nu vin.
In prima etapa a diminetii, m-am gandit ca mi se facuse rau de la un peste mancat aseara. Uitasem aparaia cu care ma luptasem... Apoi am luat un nurofen - cu mult ceai cu miere - si, cam dupa o ora, am inceput sa ma simt mai bine. Chiar adormisem - de data asta era un somn linistit - cand a sunat mobilul. Era un coleg de la serviciu care avea chef de glume...
Acum mi-e somn...