Minerva

E zeita intelepciunii la romani.
Dar acest nume nu ii si inobileaza pe cei care il poarta azi printre noi, pamanteni sau extraterestrii.

De fiecare data ma uimeste modul in care ea, Minerva, colega de serviciu, reuseste sa fie inconstienta de ce se intampla langa ea, de ce face ea insasi, de ce vorbeste, de tonul folosit, de glumele fara haz, de lipsa totala de spirit sau spiritualitate...
Pentru ca e un mod cum rar intalnesti.
Poate doar la oamenii cu mintea macinata de alcool, sau aurolac, sa mai existe aceeasi inconstienta si implicare fara sens, totodata...
Aparent creeaza senzatia ca stie tot. In realitate, e intr-o negura totala.
E nedrept ca vorbeste, se comporta, da sfaturi si te indruma, ca si cum stie despre ce e vorba, cand ar fi drept sa recunoasca ca e de pe alta planeta si ca a venit pe Pamant sa se hraneasca. Cu energia pamantenilor.
E exemplul perfect pentru non-sens. Vorbeste mult, nu spune nimic, nu aude ce spune si nici ce i se spune.

Citeste si fredoneaza cu voce tare("Do-Re-Mi, Magazinul de copii!"), in afara oricarui context!

Orice obiect in mana ei devine, in mod uimitor! - ar putea sa breveteze metodele, un instrument de clampanit, clantanit, pacanit compulsiv!
Odata i l-am luat din mana(era ecusonul de proximitate), caci ajunsesem la limita de suportabilitate:
-Aaa, te deranjeaza?
-Da. Foloseste la ceva sa faci zgomotul asta? Se numeste poluare fonica.
-Poluare fonica...? Scuze, nu stiam ca se aude chiar asa.
Hmmm, poate ca are probleme cu auzul, sau poate am eu probleme cu auzul! Da, am - sunt fudula de o ureche!

Printre altele, Minerva ne-a fost data ca exemplu de angajat dedicat firmei de catre cadrele de conducere...si e privita ca un om de baza in cadrul departamentului Nuclear.



Irelevant, dar enervanta(pentru ca nu stiu sa tac si, daca vorbesc, sa mint), la polul opus ma situez eu, care am probleme cu comunicare si nu ma ridic la nivelul acestui departament.







-In aceasta fotografie sunt eu insami, cu mare grija in exprimare si foarte atenta la comunicare, caci mi-am insusit criticile!



Acum Minerva, desi angajat model si implicat si in continuare, mai e si insarcinat...sau insarcinata. Dupa multi ani de incercari si asteptari.
Ma intreb cum va supravietui fetita ei atacurilor energetice ale mamei... Grea proba si-a ales acest bebe!

Privea pe geamul masinii, cand a remarcat un barbat care impingea un carucior in care era un bebe. De carucior se tinea un al doilea copil, un pic mai mare.
Cu vocea voit modificata, guturala, cu treceri bruste de la o tonalitate mai groasa la una mai inalta, cu buzele tuguiate, lungind cuvintele, fara niciun sens, haz..., spirit... a tinut sa comenteze scena:
-Uite ce tatiiic inconstiiieeeent. Probaaaabiiil e in concediiiuuuu de crestere a copiluuluui. Plimbaaaa copiii, dar nu le-a pus palariuta pe caaap.
-Sau, probabil, e vaduv si atat de amarat, ca nici nu a realizat ca e soare afara - am completat eu.
-Sau, probabil, nu-si iubeste copiii si-i tine fara palariuta ca sa-i omoare si sa scape de griji - aici e un alt coleg.
-Vaaaaaaai! Cum puteti vorbi astfel?! - parea sa fi picat cu picioarele pe pamant. Dar numai parea!
-Dar cine a inceput sa debiteze aberatii? - asta eram eu...

Tot Minerva:
-Barbata-miu mi-a spus: "o punem pe aia mica sa faca asta?"
Hmmmm...Oare de ce nu-i spune "sotul meu" acelui om cu care e maritata si cu care a ramas insarcinata, ci "barbatamiu"... Deci ...ea e "femeia lui" si vorbesc de "aia mica"...
Brusc, mi-a picat fisa, dar m-am abtinut(eroic!) sa dau replica - "Nu cred ca ne intereseaza detaliile din viata voastra intima".
M-am gandit ca o sa-mi treaca daca ma fac ca nu am auzit... Nienienienienie!
Inutil, caci gandul meu a fost preluat de un alt coleg, care a intervenit rarait, pe un ton precaut si plin de bunul simt sagalnic, specific celor din Iasi:
-Sa ma gandesc ca "aia mica" e bebelusul, sau, mai bine nu intreb cine, sau ce e "aia mica"
-Da, "aia mica" e fetita care o sa vina. Barbata-miu(iar???!!) a zis ca primul lucru pe care o sa-l faca cand o va aduce acasa, va fi sa ii arate filtru de cafea, frigiderul...Ca sa stie de unde sa-i aduca aia mica cafea, sau ceva din frigider.
-Deci sotul tau planuieste sa o exploateze pe "aia mica"? am intrebat eu, nemaiputand sa ma prefac ca nu aud.
-E, nuu, glumeste si el! Ne alintam si noi. Fabulam.
Am gandit doar - poate va prostiti, ca numai alint nu e asta..., dar am zis:
-Eu i-as trage o cada in cap sotului meu, daca m-ar alinta astfel! Sa incerce el sa-mi sugereze, macar, ca vrea sa-mi exploateze copilul!
Un alt coleg ma privea incruntat, uimit, fix:
-Ce i-ai trage in cap?
-O cada!
Eram destul de iritata de sarja de tampenii debitate de Minerva, asa ca am tinut sa continui:
-Acum, ca o sa aveti un copil, ar fi bine sa fiti mai constienti de ceea ce spuneti. Nu puteti arunca cu cuvinte astfel, fara sa nu il afecteze si pe bebe.(Nu mai e vorba numai de noi...) O sa faceti din el un mincinos...
Brusc m-am intristat...Am realizat, inca o data, ce soarta si-a ales bebelusul asta...
El popa, ea mito-mama...
Copilul asta... ori ajunge sa se calugareasca - ca sa spele pacatele parintilor, ori o sa perpetueze mito-mania si fabu-latia unei mame extraterestre cu nume de zeita romana.
Si nu cred ca mai putem suporta inca o Minerva, zeita non-sensului la romani!