Au apărut brânduşele de toamnă…
Arar… Ici, colo câte una…
Lila… Abia simţit…
Dar el nu mai are ochi pentru ele.
E prins în povestea lui… Prea tare ca să mai observe ca ea, floarea
de lângă el, se ofileşte cu fiecare zi care îi duce mai proape de
iarnă.
Aveau planuri împreună… Pictaseră un tablou cu un drum pe
care mergeau amândoi, unul lângă altul… Mână în mână spre acelaşi orizont...
Pe drum, însă, el s-a scurs din realitatea comună… Ca o
culoare de pe pânză...
A rămas doar ea acolo…
El, culoare de toamnă, atingând pământul, a devenit iarbă
uscată, umbre şi frunze arămii…
Ea, neştiutoare, şi-a dus mai departe drumul… O insinuare
lila printre frunzele de ruginii…
Poate doar a încurcat anotimpurile… Poate vremea ei e numai
în primăvară...
Priveşte în jur, rătăcită... Ştie ca undeva s-a rătăcit…
Căci nu acolo îi era menit să înflorească…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu