Aveam nevoie de tine

Binele cu forţa nu ni se poate face. Şi nici răul. Toate ni se fac pentru că aşa le vrem noi.

Aveam nevoie de tine ca să îmi scuturi mintea de vise învechite. Şi ai reuşit, pentru că eu am vrut asta.

Aveam nevoie de tine ca să îmi arăţi ca o iubire mare începe cu tine însuţi şi nu cu cel de lângă tine. Ţi-a reuşit şi asta, pentru că, din nou, eu am vrut lecţia.

Aveam nevoie de tine ca să revin la originile cărora le păstrasem o nostalgie de vârf de deal. Şi da! M-ai adus acolo şi mi le-ai scos din suflet! Toate! Una câte una! Până am fugit peste acel deal fără să mai privesc în urmă!

Aveam nevoie de tine ca să mă desprind de trecut. Astfel, mi-ai arătat o lumină către care eu am zburat si pe care, apoi ai stins-o, lăsându-mă în întuneric. Dar, privind în urmă, am constatat că rupsesem legăturile cu o mare parte din ceea ce mă ţinea pe loc. Cumva m-ai ademenit în înalt şi ele s-au dizolvat firesc. Acum sunt mai liberă ca înainte, datorită ţie.

Aveam nevoie de tine ca să văd mai mult din ceea ce nu sunt. Cumva m-ai ajutat să mă cunosc oferindu-mi o contraoglindă.

Şi, deloc în ultimul rând, aveam nevoie de tine ca să iubesc mai intens şi să înţeleg că tot ce avem e clipa prezentă. Nu ce a fost. Nu ce va fi. Şi asta s-a întâmplat firesc pentru ca tu aveai obiceiul să fugi din cotidian. Aşa că, atunci când erai prezent, te iubeam mai mult, ca să recuperez.

Iar acum nu mai am nevoie de tine. Lecţia s-a încheiat. Dar tu nu vezi asta. Continui să faci ceea ce făceai şi înainte iar eu acum le privesc toate ca pe un ritual fără sens.

Păcat e că tu nu ai vrut să ducem, împreună, lecţia mai sus… Căci acum iubirea mea e mai mare ca niciodată…

Tu rămâi prins în cercurile largi care te ţin legat de trecut. Iar eu am ieşit din timpul acela. Am păşit înafara lui. Un alt om.