Pe firul Ariadnei

Cu un zgmot lung, metalic, asemeni celui descătuşat de un clopot căzut din clopotniţă… m-am prăbuşit din cer.

Cu vibraţii înfundate, viscerale, pe alocuri ascuţite şi stridente, sufletul meu s-a luat din înalt şi a dat cu mine, omul încătuşat într-o formă de femeie, de tâmpla universului. Spre o nouă deschidere.

Am crescut lângă tine, iubire. Aripă cu aripă.

Dintâi am surpat zidurile din jurul meu. Unul câte unul, până la cordonul ombilical. Atât am mai păstrat – o legătură karmică cu un suflet far.

Apoi am ridicat altele, pe un alt şablon, pe alte forme. Un alt decor pentru un alt rol şi alte personaje.

Tu şi eu, femeie şi bărbat, ne-am jucat rolurile cum am ştiut mai bine! Aproape până la epuizare! Am pus tot pe scena asta! Uneori am susurat duios replicile, iar martorii se aplecau cu urechea sufletului să se adape din energia dintre noi.

Alteori am urlat cu patimă şi nimeni nu ne-a auzit! Doar văzduhul a vibrat prelung dărâmând baierele cerului.

Dintâi am urlat în noi înşine! Ca exerciţiu înainte de exteriorizare.

Mut am strigat cu ficatul! Apoi cu stomacul!

Până sunetele au ajuns în gâtlej şi au fost aruncate afară din noi, dincolo de formele în care ne-am turnat.

Universul le ştia toate înainte ca noi să le fi ştiut. Erau deja scrise acolo. Imprimate în eter.

Abia apoi le-am ştiut şi noi…

Sinceritatea, însă, începe din interior. Cu tine însuţi. Şi asta e cel mai greu… Să te scufunzi în negura care eşti, să devii lumină şi să te vezi. Din clipa aceea devii sincer. Cu tine. Şi nu poţi fi altfel cu nimeni. Căci interferezi cu tot.

Da, încă te iubesc. Şi iubirea e atât de mare şi conştientă, încât mă pot lipsi de tine acum.

Aşa că m-am luat, pe mine, forma de femeie cu suflet de lumină, în vuiet de cer prăbuşit, şi am urmat cordonul ombilical. Asemeni Ariadnei cu firul ei roşu… m-am întors la sufletul far lăsat în urmă pentru a crea o nouă scenă. Mai conştientă, mai prezentă, mai aproape de mine însămi. Mai aproape de cunoaştere.

Cu un înger în plus pe umărul meu…

M-am luat de lângă tine şi m-am adus aici. Înapoi în inima mea.

Şi, pentru că din haos se naşte o nouă conştiinţă, acum văd altfel tot.