Plouă. Dintâi a plouat cu soare. Am profitat de ambiguitate
şi am făcut, în grădină, un duş. În costum de baie. La duşul improvizat
dintr-un butoi.
Ploaia s-a oprit taman când am terminat. Aşa că am lenevit
pe scaun. M-am uscat la soare cu părul răsfirat în vânt. Pe umeri.
Pur si simplu. Inspir. Expir.
Un fluture viu colorat s-a oprit pe aleea dintre roşii.
Am cules un buchet superb de flori de pe pajiştea din spatele
casei. Azi doar violet şi galben.
Găinile ciugulesc într-una din uşa de la budă. Au făcut o
gaură în partea de jos. Acum, când stai pe tron, eşti spionat de câte un cap
curios, cu creastă, care te priveşte de jos în sus, pe sub pantalonii lăsaţi în
vine. Când cu un ochi când cu altul. O să le fac o poză, promit. Sunt haioase!
Da, plouă. Încă.
Ieri nu am avut internet! Motivul? Cică un abonat a montat
invers modem-ul. E un nene pe aici care are limbrici.(Chiar el le-a zis băieţilor
de la cablu că l-a mâncat în fund să deconecteze modemul şi că apoi nu a mai
ştiut cum să-l pună la loc). Oare cum o
fi făcută reţeaua asta prin Godeni?! Că, se vede treaba, dacă unul are
limbrici, pică net-ul!
Mai pică şi semnalul de la TV – dar de ăsta nu îmi prea
pasă.
E fain să vezi cum cresc sub ochii tăi legumele puse de tine
în grădină. Cele mai bune 5 căpşuni din viaţa mea, au fost cele culese din
crescătoria noastră de căpşuni. În peturi. Ce dacă erau mici şi scofâlcite?!
Credeţi-mă: aşa căpşunele gustoase n-am mâncat veci!
Roşiile se văd pe sub frunze. Mici, verzi. Cresc de la o zi
la alta.
Castraveţii abia au mijit. Ne minunăm că nu au înflorit
dintâi.
Mazărea e în floare.
Trebuie nişte araci. Pentru fasole.
Acum câteva zile am fost în pădure după lăptoşi. Minunată
plimbare!
Ajunsă acasă, cu două traiste mari pline cu ciuperci, am
căutat pirostiile, am scos ceaunul, am făcut focul şi am fiert vreo două ore la
ele. Sunt mândră de primul meu foc sub un
ceaun pe pirostii.
Din păcate, rezultatul – lăptoşii fierţi, stropiţi cu oţet
şi usturoi – nu m-a încântat deloc. Erau amari. Ba se şi înverziseră un pic de
la usturoi. I-am aruncat.
Vecinii m-au mustrat. Că cică aşa e gustul lor. Şi că sunt
buni.
Mie nu mi-au plăcut deloc. Dar am păstrat plimbarea prin
pădure, lecţia despre plante medicinale(acum ştiu să deosebesc coada calului de
brădeţ) şi bucuria de a fi făcut primul meu foc la pirostii.
Cine ştie, poate data viitoare o pun de o mămăligă!
Am găsit în fundul livezii un cireş sălbatic. Din cireşele
amare culese am pus-o de o cireşată amară. Azi degustată. Succes total!
Cum e viaţa la ţară?
Nu e comod să te trezeşti în fiecare zi la 6 ca să dai
drumul la găini. Buruiana creşte mereu prin
grădină. Apa trebuie adusă cumva de
la fântână…
DAR!
E al naibii de fain să strângi ouăle din cuibar! Să mănânci
un morcov mic, taman scos din pământ! Să găseşti încă o roşie sau un castravete
pe sub o frunză! Să ţi se oprească o clipă inima în loc când o vietate măricică
îţi taie calea, noaptea, prin curte şi să te linişteşti, într-o cascadă de râs,
când realizezi că era un arici! Să faci un duş cu apă călâie, din butoi, într-o
ploaie cu soare! Să hoinăreşti pe dealuri şi prin păduri în căutare de ciuperci
sau alte minunăţii dăruite de natură! A, da! Şi să mănânci frăguţe culese de la
poala pădurii!
Acum zâmbesc. Căci îmi e bine şi mă simt ca în sânul lui
Avram.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu