Oamenii se tem de schimbare pentru că se tem de viaţă.
Pentru că sunt lipsiţi de curiozitate. De sinceritate. De onestitatea aceea a ta, fată de tine însuţi!
Există o vârstă până la care schimbarea se poate realiza. Schimbarea ta, ca fiinţă spirituală,
capabilă să trăiască viaţa conştient şi cu bucurie. Ea vine firesc,
constructiv, ducându-te de fiecare dată spre o versiune tot mai bună. E ca o scară a conştientizării de sine pe
care tu tot urci. Schimbare după schimbare. Transformare după transformare.
Dacă eşti obişnuit cu această urcare, vârsta schimbării
creşte! Odată cu capacitatea ta de a fi prezent şi onest cu tine însuţi, cu
viaţa ta!
Aflăm despre persoane care se apucă brusc de gimnastică la
70 de ani! Waw! Cât de frumos! În loc să
zacă în faţa telenovelelor, tricotând şoşoni, se apucă de sport!
Da, dar omul acela a avut o viaţa plină de schimbări! Pentru
el e firesc să conştientizeze ca fiecare clipă poate fi mai bună! Nu cred că,
după 70 de ani de telenovele şi şoşoni, brusc, ca lovit cu o leucă în cap, el
decide să se schimbe şi să se apuce de sport! Să fim realişti! În toţi acei 70
de ani omul acela a dezvoltat capacitatea de a se schimba, de a deveni mai bun!
Astfel, pentru el, vârsta schimbării a crescut! Şi nu m-aş mira să citesc despre el că, peste alţi 20 de ani, s-a
apucat de paraşutism!
Dar sunt şi cei care par a bate pasul pe loc. Prinşi în
tabieturi zilnice, în vicii dăunătoare, ei nu doresc să schimbe nimic. Mulţi
zic că sunt prea bătrâni pentru asta şi că e prea târziu pentru ei. Alţii zic
că deja s-au obişnuit aşa, cu rutina aceea,
că asta au făcut dintotdeauna şi că acum e imposibil să mai schimbe ceva. Şi da, dacă ei zic aşa, cu siguranţă aşa este!
Un om care şi-a trăit mai mulţi ani viaţa ghidat şi
teleghidat de anumite programe, mai are, totuşi, o şansă de trezire. Până pe la
50 de ani. Poate 55.
Eu cred că după această vârstă, dacă nicimăcar o dată în
viaţa ta nu ai reuşit să vezi dincolo de zidurile între care ai trăit captiv, e
mai greu să o mai faci.
Acolo vei trăi până la
final – captiv în propria ta viaţă! O viaţă în care ai rămas în cercul tău de
confort, călduţ şi familiar… O viaţă în care poate, chiar ai refuzat iubirea,
de teamă că te vei schimba… O viaţă trăită cumva… degeaba, căci nu te-a dus
nicăieri mai sus, ci doar, poate, mai jos…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu