Se spune că atunci când îţi iubeşti cu adevărat partenerul
nu cauţi să îl schimbi, ci îl accepţi exact aşa cum e!
Ce te faci, însă, cu cel care are un viciu?! Să zicem că îi
place să bea. Tărie. Uneori alcool de 96 de grade amestecat cu pepsi. Sau
jinars, aşa, câte 500 ml, în mai puţin de o oră, de unul singur.
A doua zi îi este rău. Uneori zace in pat şi câte o săptămână.
Durata zăcutului fiind direct proporţionala cu cantitatea de alcool consumată.
În acele momente nu mai bea, pentru că ficatul şi tot organismul, se revoltă.
După recuperare se reia băutul. La început mai uşor – cel mult
2 l de bere pe zi! Apoi – iar limita temporală poate fi de 3 săptămâni – se trece
pe tărie şi se reia ciclul acela cu zăcutul şi răul.
So, îl iubeşti. Îi eşti alături un an sprijinindu-l în
momentele de zăcut. Renunţi tu la alcool căci te gandeşti că îl poţi ispiti. Nu
mai bei. Nimic! Nicimăcar un păhărel de vişinată – care îţi plăcea atât de mult!
Dar el, chiar dacă nu bea acasă, continuă să bea.
E drept că atunci când este beat nu e violent fizic. Devine
verbal un pic mai agresiv şi foarte insistent: vorbeşte mult şi prost şi caută să
stârnească discuţii în contradictoriu. Repetă mereu aceleaşi cuvinte şi nu te
lasă să răspunzi. Vorbeşte doar el şi e foarte încântat de ceea ce debitează.
A doua zi nu îşi va mai aminti nimic.
Deci, nu e violent. Vorbeşte doar mult, prost şi fără rost. Nu
poţi decât să stai să îl asculţi, sau să te duci la culcare, lăsându-l cu ale
lui năluci.
Cum se numeşte faptul că îţi doreşti ca el, partenerul tău,
să renunţe la acest obicei?! Să nu mai bea adică! Să nu mai vezi că îi este
rău. Să nu îl mai vezi beat – căci atunci nu mai este el…
Se cheamă că vrei să îl schimbi şi, deci, e un semn clar că
de fapt nu îl iubeşti dezinteresat?!
Ce părere aveţi?
A-i cere partenerului care este alcoolic să renunţe la acest viciu e semn că nu îl iubeşti
aşa cum e, căci vrei să îl schimbi? Sau… Sau ce e?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu