Scrisoare către tine, om luminos

Eşti un om bun.

Îmi place să simt bunătatea care radiază în jurul tău şi care mă învăluie ca într-o mantie de lumină.
Mă simt bine în ea…

Ai deschis toate uşile. Către inima ta. Către viaţa ta. Şi ai făcut-o firesc de parcă m-ai şti dintotdeauna.

Şi asta m-a uimit. Şi mă uimeşte încă!

M-ai primit atât de uşor lângă tine.
Ca pe un prieten drag şi vechi.

Nu e nimic forţat acolo. Totul curge… De parcă aşa a fost dintotdeauna… Nici măcar o clipă nu m-am simţit stingheră cu tine, în casa ta.

Nu mă pot opri să mă întreb – aşa procedezi cu toţi străinii???!!

Îmi oferi şansa pentru o viaţă nouă. O altfel de viaţă. Ceva diferit de tot ce am trăit până acum.

Nu îmi ceri nimic şi îmi oferi tot. Fără limite şi fără restricţii. Nu trebuie decât să spun da, hai să o facem!
Şi îmi place ceea ce simt, gândidu-mă la noi doi împreună, dimineaţa, seara, în we…

E prima dată când simt că pot respira liber, fără dureri în piept… Fără compromisuri…

Nu îmi promiţi nimic… Doar îmi dai tot ce ai şi mă faci martoră la visele tale.
Atât de intense şi de colorate…

Nu îmi ceri nimic! Ci doar ai răbdare cu mine ca să mă deschid… Cumva tu ştii că “e bine”!
Şi asta e tot ce contează pentru tine!

Uneori mă dau doi paşi în spate şi te privesc uimită! Încerc să înţeleg ce se întâmplă.

Tu simţi nedumerirea mea şi spui abia şoptit – “Fată frumoasă, e bine…O să vezi… e cât se poate de bine…”

Apoi zâmbeşti blând…