Dacă vrei să îţi cunoşti măsura puterii, a dorinţei de viaţă, de iubire, vezi cât de mare e suferinţa prin care treci. Universul ne dă întotdeauna probe pe măsură. Niciodată mai mult decat putem duce, decât putem înţelege, decât putem transcede!
Da, sunt un om care iubeşte şi suferă în aceeaşi măsură.
Privesc în jur şi, uneori, pot vedea relaţii în care cei doi afişează împăcarea. Poate nu doar o afişează şi chiar o trăiesc! Sau poate, pur şi simplu, ei nu găsesc motive de suferinţă.
Ei, eu le găsesc! În orice! Atât în lucrurile frumoase cât şi în cele mai puţin frumoase! Pentru că le simt pe verticală şi pe orizontală! Le trăiesc trecutul, prezentul dar şi viitorul! Şi le iubesc la fel.
Şi nu e o poveste generată de minte! Sufletul e cel care explorează fiecare colţişor! Nu vrea să lase nimic în praf! Vrea tot!
-De ce mă explorezi atât?! Ce crezi că vei găsi acolo?!
E povestea vieţii mele… Să vreau să ştiu tot despre partener! Tot ce a fost înainte, tot ce vrea să fie, tot ce este acum!
-Nu începe iar cu psihanaliza, că nu vei găsi nimic!
Ba da! Te voi găsi! Pe tine, cel pe care tu vrei să îl uiţi, chiar dacă nu l-ai înţeles, iubirile tale trecute de care nu vrei să îţi mai aminteşti… Poate chiar naşterea ta! Te vreau tot! Vreau să te înţeleg, să te simt, să te cuprind chiar şi acolo unde tu pari a nu te mai şti…
Da, ăsta e blestemul meu! Să vreau să ştiu tot despre partener! Şi apoi, odată ce l-am cuprins, să vreau să ducem iubirea mai departe. Împreună, în iertare şi totală dăruire.
Nu pot accepta uşi închise! Vreau să deschidem toate dulapurile! Doar aşa ne putem elibera de balast şi putem pune lucruri noi, curate, în loc!
Iar toate acestea, pentru că ţin de trecut, aduc suferinţa.
Iar acum ştiu că sunt aşa pentru că am capacitatea de a transcede suferinţa… Nu, nu sunt Isus şi nu vreau să iau asupra mea păcatele nimănui! Dar, cumva, păcatele tale şi lucrurile neînţelese, dureroase şi pe care tu vrei să le faci uitate, sunt şi ale mele, dacă eşti acum în viaţa mea!
Aşa că nu te mai mira de faptul că vreau să ştiu tot despre tine! Acolo e şi o parte din mine, pe care vreau să o cunosc, oricât de mare ar fi suferinţa!
-Tie îţi place să suferi! De ce trebuie să te gândeşti la lucrurile care nu te fac să te simţi bine?!
Pentru că altfel nu le pot depăşi! Nu sunt un struţ! Nu îmi ascund capul în nisip atunci când mă sperii! Vreau să văd şi să trăiesc tot! Interior, profund, până la dezintegrare… Să las durerea să crească, să treacă prin mine, să mă trezească din uitare!
Căci spiritul se trezeşte doar prin suferinţă…
Aşa sunt! Şi aşa voi trăi viaţa asta… Ştiu că atunci când toate uşile vor fi deschise şi praful şters, liniştea se va aşterne… Voi începe să radiez… Voi deveni iubire – în trecut, în prezent şi în viitor…
Voi găsi acea linişte şi pace pe care le ştiu din prima clipă a vieţii. Dar pentru care am un drum dureros de dus…
Nu îmi place să sufăr, dar altă cale pentru mine nu există, atâta timp cât sunt lucruri neînţelese, neasimilate, nedesluşite… Ale tale, sau ale mele… Nu contează! Pentru că nu te-am ales deloc întâmplător! Cu siguranţă te-am ales pentru că porţi în tine o parte din mesajele de care am nevoie în viaţa asta ca să mă curăţ de uitare… Ca să mă cunosc… Eu, cea din trecut, cea din prezent, dar şi cea din viitor! Aşa voi deveni ceea ce sunt – iubire neîntinată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu