Depresurizare

Iau buline pentru anxietate şi somn. 

Cică ajută să ieşi din depresii.

Ce e drept am aţipit de vreo două ori şi m-am trezit panicată. 

Ieşisem din depresie şi am dat în panică.

Culmea este că panica asta a năvălit asupra mea, chiar dacă aveam mintea limpede! Fără gânduri! A fost un val interior, fierbinte! Iar mintea era limpede şi curată!

Poate că e de bine, totuşi, pentru că şi panica este un sentiment, iar eu nu am mai avut sentimente de ceva vreme. Le-am anihilat. Erau atât de amestecate, bune cu rele, iubire cu disperare, cald cu rece, încât am ales să le încui pe toate. Se pare că primul care a ieşit de sub cheie e panica.

Depresia îşi are şi părţile ei bune, să ştiţi. 

Nu îţi mai pasă de nimic! Da! Nu te mai deranjează vobele de ocară şi reproşurile! Cred că nici blestemele nu se mai lipesc de tine!

Dar nici iubirea… Căci nu îţi mai pasă nici de vorbele frumoase…

Un om depresiv nu mai are nimic de pierdut şi va deveni sincer. Nu mai are diponibilitatea să fie diplomat şi să vorbească meşteşugit. El va spune de-a dreptul ce gândeşte. Şi asta e bine.

Poate că depresia e o stare utilă ca să înveţi să fii onest.

Bun, deocamdată a ieşit panica la iveală. Mă întreb ce va mai urma…

Ştiţi, acum zâmbesc – sper eu să urmeze un sentiment mai plăcut… Şi asta e bine din nou! Încep să am aşteptări de la depresia mea tratată!