Am fost şi sunt toate femeile pe care le-am jucat în viaţa asta

Asemeni unui cristal cu mai multe feţe sunt şi eu. În viaţa aceasta femeie.

La fel cum el reflectă diferit lumina trăiesc şi eu poveştile de iubire.

Mă recreez de la un rol la altul, devenind o altă femeie şi urmând un scenariu nou, nescris şi doar sortit.

Devin acea femeie pentru bărbatul din viaţa mea, schimbându-mă de fiecare dată şi trăind o nouă poveste. Total. Deplin. Şi într-o iubire tot mai pură.

E ca şi cum în aceeaşi viaţă am fost mai multe femei. Cu fiecare nouă relaţie m-am resetat şi m-am rescris devenind o altă femeie. Şi, cu fiecare relaţie, am deprins iubirea tot mai curată.

Am fost femeia mamă. Femeia soţie. Femeia amantă. Femeia ataşată de bărbatul ei. Femeia independentă. Femeia venerată. Femeia înşelată. Femeia ţărancă. Femeia scriitoare… Da, toate acestea am fost şi multe altele… Iar unele dintre ele încă mai sunt şi, uneori, rolurile se suprapun şi sunt şi câte trei femei o dată!

La finalul poveştii, însă, rămân nescrisă şi plutesc în spaţiu în aşteptarea unui nou rol care să mă redefinească. De aceea, uneori, îmi sunt atât de grele despărţirile… La sfârşitul lor, dacă lecţia a fost învăţată, mă pierd pe mine, femeia care am fost acolo… Şi , pentru o vreme, nu am altă femeie pe care să o joc. O altă femeie care să devin.

O altă femeie în care să mă îmbrac.

Chiar dacă sunt în fiecare clipă un cumul al tuturor femeilor pe care le-am trăit, atunci doar sunt… Şi lecţia nu e terminată.

Deşi uneori doare, îmi place să trăiesc povestea aceasta a femeii care devine de fiecare dată! Care se redefineşte în ceva tot mai luminos. E modul meu de a învăţa să iubesc şi să mă las iubită.

O viaţă trăită într-un lung şir de poveşti până la povestea finală în care iubirea va fi cea destinată să fie ultima în această viaţă. Iubirea cea mai curată şi cu care să plec în viaţa viitoare.

Iubirea aceea de final în care eu voi juca toate femeile jucate până atunci, dar fără suferinţă. Împăcată şi împlinită.

Şi tot aşa va fi şi în vieţile viitoare până când nu voi mai avea nevoie de partener ca să iubesc şi să fiu iubită.

E doar o poveste de iubire a mea cu mine însămi şi care se întinde peste vieţi.

Până la desăvârşire.