Sunt schimbătoare şi aşa rămân!

Nu mă poţi pune în tipare şi e timpul să te obişnuieşti cu asta!

Nu are rost să îmi tot repeţi că sunt aşa cum sunt, căci ştiu! Am acceptat-o!

Natura e schimbătoare! Nu există linii drepte în pădure! Vremea e shimbătoare! Vântul e schimbător! Soarele, cât e el de soare!!! Şi el se poate schimba!

Până şi planetele se schimbă!!!

De ce aş fi eu altfel???!!

Nu înţelegi că aşa sunt! Obişnuieşte-te cu gândul că pot lua orice forma şi niciodată nu voi fi la fel…

Fac parte din natură, din lumea din jurul meu! Respir şi pulsez odată cu universul ăsta, mereu în schimbare!

Nu îmi mai spune că nu sunt constantă şi că mereu mă schimb, căci ştiu asta!

Atâta amar de vreme am căutat să fiu constantă… şi nu mi-a fost bine!

Lasă-mă să fiu ceea ce sunt – un grăunte de energie aflat mereu în schimbare.

Te sperie faptul că nu ofer constanţă şi că descriu sinusoide fără final?! Asta e problema ta!

Mie mi-e bine să fiu ceea ce sunt şi am acceptat că sunt, într-un final.

Atâta timp cât trăiesc şi sunt conectată cu ce e în jurul meu, sunt schimbătoare… E un adevăr pe care l-am înţeles după multă suferinţă… După o lungă perioadă în care am căutat să fiu constantă.

Cât trăiesc mă voi schimba!

Voi fi vânt şi voi fi stea!

Voi fi cal şi cucuvea!

Voi fi lună, colţ de stâncă…

Sau un măr uitat pe-o creangă…