De ce avem nevoie de un partener la viaţă

Zilele trecute am întrebat un prieten bun cum reuşeşte iubita lui(care e un om de artă şi care nu vinde prea multe creaţii) să îşi plătească facturile.

-Din ce trăieşte? Sunt curioasă, căci e minunat faptul că e artist şi face ceea ce îi place! Dar, sigur, are şi facturi de plătit… Cum face?! Că ştiu că nu vinde mai deloc din ceea ce realizează…

-Nu ştiu…

-Bine, dar sunteţi împreună de mai bine de cinci luni… Şi nu pari a şti prea multe despre ea…

-Nu sunt contabilul ei! a punctat el, iritat.

Iritarea aceasta m-a pus pe gânduri.

E drept că eu, poate peste medie, sunt curioasă să aflu cât mai multe despre oamenii din jur. Şi, uneori, îi supun la adevărate interogatorii. Cu cât sunt mai interesanţi, cu atât mai multe întrebări am pentru ei! Sunt un mic poliţist în acţiune…

Dar, totuşi, cum e posibil să nu cunoşti detalii din viaţa partenerului tău. Detalii de actualitate, banale… Cum ar fi – ocupaţia, culoarea preferată, mâncarea favorită, unde locuieşte, cum vede viaţa, cum îşi câştigă pâinea…

Aşa că am început să despic firul în patru.

Până la urmă, de ce ne dorim să avem pe cineva lângă noi? De ce ne căutăm un partener de viaţă? Un partener la viaţă?

Chiar şi cei mai solitari, la un moment dat, vor să aibe un partener la viaţă.

Desigur, sunt şi excepţii. Călugării, pustnicii… ei nu mai au nevoie de un partener. Dimpotrivă!

Uneori chiar acceptăm lângă noi persoane cu care, poate, nu avem foarte multe în comun, doar de dragul de a nu mai fi singuri…

De ce?!

Iată ce cred eu: avem nevoie de un partener, de un om în viaţa noastră, pentru că avem nevoie de cineva cu care să împărtăşim ceea ce trăim.

Simplu! Vrem un martor la viaţa noastră! Un om care, poate, să vadă acolo unde noi nu vedem, să audă acolo unde noi nu auzim, să ne tragă de atenţie acolo unde noi devenim neatenţi.

Să ne puncteze clipele de simţire.

Cumva să ne contabilizeze respiraţiile, gândurile, sentimentele…

Da, vrem un partener lângă noi pentru că avem nevoie de cineva care să ne contorizeze. Altfel decât ştim noi să o facem. Pentru că ceea ce trăim are valoare doar dacă îi şi acordăm atenţie. Altfel… e doar o clipă trecătoare…

Cumva, într-o relaţie, ajungi să contabilizezi, pentru celălalt, clipele de viaţă. Şi reciproc.

Deci, care e culoarea preferată a partenerului tău de viaţă? Mancarea preferată?

Poate că nici el nu ştie… Ajută-l să le afle şi să le folosească! Oferă-i ocaziile necesare să se cunoască mai bine. Află detalii din viaţa lui. Contabilizează-le tu pentru el!

Şi reciproc: lasă-te contabilizat de celălalt! Căci ăsta e motivul pentru care sunteţi acum împreună!

Martor, unul altuia, la viaţă!