Femeia şi bărbatul, mesaje energetice

Femeia şi bărbatul, două roţi zimţate care pot angrena un întreg univers, sau se pot gripa una în cealaltă…

Femeia şi bărbatul, două suflete menite să se ciocnească, iar si iar, pană îşi predau lecţia… Aceea pentru care s-a făcut înţelegerea dinainte de întrupare…

Femeia şi bărbatul, două egouri care se oglindesc… Egoul, nucleul suferinţei…  Uneori iubirea arde şi şlefuieşte ca pe o piatră nucleul acela dur, mental, plin de judecăţi şi amintiri… Îl netezeşte şi, poate, chiar îl anihilează…

Femeia şi bărbatul, unul şi acelaşi univers spart mental. În două… Acelaşi spirit în dualitate…

Femeia şi bărbatul, două căi de cunoaştere… De autocunoaştere…

La început suntem atraşi de jumătatea aceea în care am pus lecţia. E ceva acolo ce recunoaştem şi ne îndreptăm către celălalt exact ca o molie către o lumină. Cunoaşterea ne atrage! Sămânţa aceea divină… E ca un mesaj criptat pe care, cumva, universul, într-o minunată înţelegere făcută cu noi înainte de trecerea în planul fizic, l-a salvat în structura lui. Sau a ei. L-a pus acolo, în celălalt.

Aşa se explică atracţia pe care o avem faţă de anumite persoane. E ceva acolo, în acea persoană, care ne este familial, care se cere descoperit, înţeles, simţit, cunoscut…

De cele mai multe ori lecţia e dureroasă. O asimilăm cu ghimpi. Căci egoul luptă împotriva noastră! Caută să ne îndepărteze de sămânţă, ne ţine departe de cunoaştere şi adevăr. Căci ştie că, odată ce descoperim lecţia, va mai pierde din dimensiuni…

De obicei schimbul e reciproc. Primim sămânţa, dar şi noi, la rândul nostru, plantăm în celălalt o sămânţă. Iar după realizarea acestui schimb nu mai suntem atraşi de celălalt. Relaţia şi-a atins menirea. S-a consumat. S-a încheiat. Atunci e momentul să ne luăm, cu totul, şi să mergem către altă lecţie.

Viaţa e doar un şir lung de astfel de schimburi…

De aceea, dragul meu, sunt aici, lângă tine, în faţa ta, acum! Nu te supăra pe mine că, aproape fără să ştiu, spun sau fac ceva ce te necăjeşte! E doar o lecţie pe care tu, cumva, înainte de întrupare, ai sădit-o în mine… Ia lecţia, ia-ţi timpul necesar să o asimilezi şi mergi mai departe.

Dacă mai eşti atras de mine după aceea e semn că mai e ceva acolo… Poate că eu nu am deprins, încă, întreaga cunoaştere şi mai trebuie să rămâi o vreme în preajma mea… Sau poate că tu mai ai ceva de cules  din ceea ce port. Uneori cu durere…

Şi când vei simţi că e gata… Că nu mai e nimic de spus între noi… Când aproape că nu mă mai vezi, sau tu nu te mai vezi pe tine în mine… Când vei ştii că ai făcut tot ce se putea face… Când voi deveni o parte din tine… Când vei ajunge în punctul în care poţi vedea prin mine şi nu mai trezesc în tine nici temeri, nici fericiri, nici durerea aceea surdă a egoului care se luptă cu cunoaşterea… E semn că suntem liberi. Liberi unul de celălalt!

De aceea eu zic că, înainte de a ieşi dintr-o relaţie în care nu te simţi confortabil, e bine să afli de ce nu te simţi confortabil. Acolo e mesajul pe care celălalt îl poartă în structura sa energetică special pentru tine! Nu rata ocazia să culegi informaţia aceea! Chiar dacă doare! Chiar dacă va trebui să sapi în carne vie! Să scoţi cu acul încins ghimpele din carnea înroşită! Nu! Nu căuta calea uşoară, căci ea nu există! Asimilarea cunoaşterii doare, pentru că arde egoul!

Dragul meu, mă deteşti pentru că, uneori îţi par într-un anume fel?! E minunat! Află, te rog, ce lecţie ai plantat în mine pentru tine! Culege-o! Asimileaz­-o! Dar nu îmi întoarce spatele! Poţi face asta doar zâmbind… Nu mă părăsi când eşti înverşunat, ci când eşti împăcat cu tine, cu mine… Atunci ne va fi bine amândoura.

Altfel, ne vom bântui unul pe celălalt, îndelung în viaţa asta şi în viaţa viitoare, pană vom culege tot ce ne e menit să culegem…

Nu poţi fugi de ceea ce eşti, de cunoaşterea pe care ai trimis-o în planul fizic prin mine… Ia-mă şi citeşte-mă! Sunt un mesaj trimis de tine, pentru tine! Sunt asemeni unei plăcuţe venită din cer cu inscripţii magice, menite să te deschidă…

Nu mă mai certa şi nu te mai burzului la mine că sunt prea repezită… Sau prea indiferentă… Sau prea curioasă… Sau prea băgăcioasă… Nu! Sunt aşa pentru tine! Şi, atâta timp cât te râcâie felul în care sunt, nu mă poţi părăsi pentru că eu port mesajul tău. Pentru tine! Eliberează-mă de el, culege-l şi mă voi schimba imediat!

Ia-l din structura mea energetică şi eu voi deveni alt om. Altă femeie sau alt bărbat…

Cam asta e cu femeia şi bărbatul şi relaţia dintre ei…

Greşeală mare facem să ne părăsim partenerul care ne râcâie şi ne trezeşte sentimente confuze…  El, sărmanul, fără să ştie, poartă ca pe o cruce o parte din noi, un dar pentru noi, o fărâmă de adevăr pentru care noi ne-am şi întrupat.

Uneori adevărul acela chiar şi pe el îl doare.

Ar trebui să îi mulţumeşti, să îi speli picioarele cu apă curată şi să i le ştergi cu un ştergar curat, imaculat… Şi nicidecum să îi întorci spatele!