S-au copt prunele văratice.
Pur şi simplu, satul s-a trezit la viaţă. Căci:
-Zeama e bună rău!
Trec oamenii prin faţa casei, pe stradă.
Cu cărucioare.
Cu saci.
Unii, mai avuţi, chiar cu căruţa trasă de caluţ.
Vuieşte satul şi, uneori, câte o pală de vânt, parcă aduce
mireasma prunelor din butii. Cele puse la fermentat. Şi care, cuminţi, şi-au
început treaba.
-Să vezi miresme când o începe fierberea la cazan!
Aşa mişcare n-am mai văzut de când suntem noi aici. Adică de mai bine de 3 luni. Nici la fân nu
erau aşa mulţi muşterii.
-Păi ce să mai faci cu
fânul?! Animale nu mai sunt în sat… Puţine tare…
Avem şi noi prune. Încă multe faţă de alţii pe la care
grindina a făcut ravagii.
Ba mai sunt şi pruni care rodesc abia acum, după doi ani de
gândit.
Numai că noi nu mai vrem ţuică. Şi nu avem nici cărucior, nici
sac şi nici căluţ.
O vreme ne-am gândit să ne jucăm şi să le strângem. Aşa, ca
să ne umplem timpul. Ba chiar am pregătit şi butia! Ţuica urma să o facem cadou.
Sau să o vindem.
Dar, gândul din urmă a fost că e prea multă muncă. Şi că e degeaba.
Dacă vrei ţuica, treaba e bun făcută. Că doar tu ştii ce
prune ai pus în butia ceea şi ce minune de ţuică faci! A ta va fi cea mai bună din tot satul!
-Cum să nu faceţi ţuică?! Ehe, ce bună e iarna, la gura
sobei… Fiartă…
-Nu, nu vrem!
Şi, dacă nu o vrei, e muncă de geaba… Şi cu multă trudă. Cu
spinarea în cazul nostru.
‘Om găsi noi alte
treburi pe lângă casă cu care să ne umplem vremea. Ca să nu stăm degeaba.
Aşa că am găsit cumpărător pentru prune. Cineva atins de
grindină care a rămas cu butiile goale şi căuta ceva să le umple. Şi care vrea şi
ţuica.
Mai mult le-am făcut cadou, căci n-am cerut mult pe ele. Dar e bine că nu pică degeaba.
-Tu nu ai mai vândut, eu nu am mai cumpărat… Nu ştiu care e
preţul…
-Eh. Bine e că cineva le strânge şi face ceva cu ele!
Noi am cules doar murele. Iamiii! Acuma sunt gem în borcane… Un gem buuuun, uşor amărui.
Şi o găletuşă de prune – şi ele sunt acum gem la borcan. Delicios! Are o culoare rubinie, minunată…
Prune sunt şi pe lângă casă. Aşa că gemuri vor mai fi.
Ba mai avem şi mere şi pere care tot pică… Din ele vom face
oţet. Şi gem, desigur. Ba şi o tură de compot.
Şi ne-am mai gândit să uscăm nişte fructe. Prune. Şi felii
de mere. Dar asta mai la toamnă.
Şi iată cum, într-o perioadă în care satul zumzăie la strâns
de prune – unii în sus cu căruţurile
goale, alţii în jos cu căruţurile pline…
Noi gemuim şi oţetim.
Ca omul gospodar care nu vrea ţuica.
Rar specimen în
Godeni, să ştiţi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu