Lecţia sincerităţii depline

Priveşti tăcut de pe margine sufletului tău.

Eu pot vedea pe chipul tău, care se vrea de necitit, norii de gânduri.

Pentru mine a devenit firesc să îţi povestesc şi cele mai fulgerătoare gânduri… Tu, însă,  greu te deprinzi cu arta sincerităţii depline.

Ea începe cu tine însuţi. Se exersează. Ani şi ani.

Începi prin a conştientiza că, în doar o fracţiune de secundă, ti-au trecut prin cap, în mare viteză, zeci de gânduri. Se înlănţuie unul de altul exact ca vagoanele unui superaccelerat. Numai ele ştiu ce le leagă…

Continuu lucrarea cu punerea gândurilor  în cuvinte. Exact ca un muzician care transpune în note muzicale melodia din cap. Din suflet.

Constaţi cât sunt de puerile, alambicate şi, uneori, fără noimă… Legate de amintiri pe care, poate, doar trupul tău le poartă… Un miros, o senzaţie, o culoare…

Aproape că nu merită exprimate… Dar ele au un sens. Un sens al tău.

Iar eu, în faţa ta, martor la viaţa ta, sunt dornică să îţi cunosc sensurile.

Tu zici că iar te psihanalizez. Şi poate că aşa şi e… Întotdeauna am simţit că, dacă nu luam papucul acela pe fund şi făceam facultatea dorită de mine, aş fi ajuns un psihanalist fantastic!

Şi mai e ceva: cred că nu poţi fi sincer cu cel de lângă tine dacă nu ai reuşit să fii sincer cu tine însuţi. Nu ai cum. Din start, evitând să pui în cuvinte ceea ce simţi, nu poţi da mai departe.

De aceea uneori te întreb curioasă:

-La ce te gândeşti?

Tu mă priveşti de departe şi răspunzi uşor distant şi iritat:

-La nimic!

-Ah! Te invidiez pentru asta! Cei mai mulţi meditează ani lungi ca să atingă starea asta de nongând… Şi fericirea… Căci asta te face fericit… Mintea, curăţată de gânduri, e calea… Esti fericit?

Aici tu răbufneşti în şuier de locomotivă.

-Da’păi ce întrebări sunt astea?!

Sunt întrebări de femeie-antenă. Care simte. Care ştie că ne alegem un partener de viaţă ca să avem un martor la ceea ce trăim. Care să ne tragă de atenţie când am pierdut calea sincerităţii cu noi înşine…

Nu mă interesează gândurile tale – căci ştiu din propria experienţă că sunt doar un tren superaccelerat care ne penetrează mintea – ci doar să te trezesc. Să te aduc în prezent.

Nu îţi vânez gândurile, ci trezirea. Prezenţa. Căci sunt martorul pe care l-ai ales acum la viaţa ta. Pentru lecţia sincerităţii.