Vibraţia fericirii

Aseară am trăit-o. Fericirea. Deplin. Aşa cum nu îmi mai amintesc să o mai fi simţit vreodată. Şi da, totul a fost fără motiv…

Pe fondul unei mici dispute cu Marius.

El venise chitit de la serviciu că avem nevoie de factură pentru lemne. Că, dacă vine un control şi ne ia la rost că ce e cu lemnele din ogradă, să avem o justificare.

Astea au fost primele lui cuvinte de îndată ce a intrat pe uşă. În primul momen m-am gândit că au discutat despre asta la serviciu, apoi am văzut că erau doar fricile lui.

Am izbucnit ca un om care se apără de lupi.

Apoi mi-am revenit.

A fost ca un salt pe care l-am făcut de la trambulină într-o piscină. După zbaterea pe fundul apei, când drămuiam aerul ca să nu mă înec, m-am pomenit plutind relaxată la suprafaţă. Lin. Paşnic. Plină de armonie. Şi treptat starea s-a amplificat… În mai puţin de o oră eram, pur şi simplu, fericită. Împăcată. Liniştită. Pluteam pe suprafaţa vieţii. Brusc înţelesesem toate neînţelesurile de până atunci. Nu mă mai bruia niciun gând. Nici o teamă. Eram eu acolo… Radiam!

Da, şi totul venea din interior.

E minunat să pluteşti aşa, pe vibraţia fericirii fără obiect. Fără gânduri. Mi-am adus aminte ceea ce uitasem – cum e să vibrezi cu fericirea.

Starea a trecut. O caut şi ştiu că o voi regăsi acolo, în fiinţa mea.

Sunt ca un instrument muzical, sa zicem o vioară, care are nevoie de anumite vibraţii pentru a suna frumos… Iar vibraţiile, dacă le susţii conştient şi prezent, se pot păstra.

Am pierdut vibraţia aceea, dar o voi regăsi.

 

E ca atunci când îţi plimbi degetul pe buza unui pahar şi el începe să sune… Clar, cristalin…

Vibrează sub degetul tău. Pentru câteva secunde, chiar dacă nu mai întreţii vibraţia prin mişcarea degetului paharul va continua să răsune. Să vibreze. Dacă preiei coada vibraţiei şi reiei mişcarea circulară pe buza paharului, îl vei readuce la punctul acela în care vibrează singur!

Aşa am fost eu aseară! Am vibrat a fericire! Aşa, brusc! Dar nu am reuşit să păstrez mişcarea aceea circulară de pe buza inimii ca să duc vibraţia mai departe. Am pierdut frecvenţa. Dar ştiu că o voi regăsi!

Odată ce ţi-a reuşit schema cu paharul care vibrează sub degetul tău, îţi va reuşi mereu! Numai să vrei asta! Amintirea vibraţiei te va călăuzi. O porţi în tine.

Ce legătură are cu mica ceartă de dinainte? Poate că niciuna, sau poate că a fost vibraţia de pornire – aceea care se aude surd când trânteşti un instrument cu coarde.

Fericirea este o vibraţie pe care o poţi păstra printr-un exerciţiu conştient, continuu! Ca şi cum ai cânta o melodie pe buza unui pahar.