Finalul se conturează.
Cortina va cădea curând cei doi actori se vor duce fiecare
pe drumul lui.
A fost o piesă lungă cât un an. Despre iubire, despre răni
din trecut, despre iertare, despre demoni şi îngeri.
Rolurile au fost copleşitoare pe alocuri! Roluri grele, fără
cuvinte prea multe! Au necesitat o mişcare scenică tăcută. Asemeni unui dans
care şi-a urmat paşii chiar şi fără muzică. Un dans surd.
Actorii sunt acum, amândoi, storşi de rolurile lor… Vor avea
nevoie de repaus până la o noua piesă. Un nou decor.
E foarte posibil să joace de acum în piese diferite! Pentru că,
în piesa aceasta, împreună şi-au atins maximul de potenţial. Amândoi s-au
completat şi au dat tot!
O piesă dusă la paroxism. Cu întorsături menite să poarte
spectatorul prin cele mai intense şi contradictorii simţăminte! Ceva între
agonie şi extaz.
O lucrare bună! Completă!
După aceasta, cei doi, împreună, nu ar putea da mai mult! Ei
şi-au atins menirea.
Sufletul, spectator, regizor şi scenarist la
toată piesa, e mulţumit şi împăcat acum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu