Hai să ne bem din vene visul,
Roşu, spumant, poate chiar sec!
Şi să distrugem paradisul!
Să-l aruncăm pe vale spre înec!
S-aducem soarele în casă,
Să-l strângem bine sub obloane,
Şi-apoi să-l bem, că nu ne pasă,
De azi ne doare între coarne!
Şi-apoi din ochi să ne culegem,
Şi să ne scurgem în pahar
Iubirea toată! Ca s-o bem!
Cu mare drag! Cu mare har!
Şi hai, din nou, să ardem paradisul,
Să-l bem sub forma de jinars!
Că să uităm de tot! Şi râsul
Să ne rămână-n fire tors!
Şi dacă o mai rămânea ceva
De dimineaţă o să bem!
Aşa, pe fugă, la cafea,
Cu tot dichisul ce-l putem!
La urmă minţile ni le vom bea
Şi dacă tot n-o fi de-ajuns,
Vom pune cep în inimă
Şi sângele-l vom bea pe-ascuns.
Mari adevaruri graiesti, Iubire...Fi-vor imortalizate ???
RăspundețiȘtergere