Eliberată sunt, încă o dată, de iubire.
O vreme am fost asemeni unei flori care s-a răsucit după
soare, ca să îl primească tot.
Tulpina mea s-a torsionat mai mult decât ştiam că e posibil!
Acum, eliberată de vraja soarelui, într-un vârtej ameţitor,
am revenit la poziţia îniţială.
La punctul de reinventare. La un alt sens.
Da, iubirea asta m-a eliberat de încă o viaţă trăită în
trecut.
Soarele a ars amintiri uitate, din alte vieţi.
M-am curăţat de judecăţi care mă ţineau blocată în mine
însămi şi de care nici nu ştiam.
Sunt liberă, de-acum, să îmi reiau drumul către soare. Din
nou.
Căci asta face iubirea. Arde!
Cu fiecare experienţă trăită, te aduce şi mai aproape de
tine.
Iubirea e cunoaştere şi recunoaştere.
Cu cât cunoşti şi recunoşti mai mult, cu atât eşti mai
aproape de tine, de iubirea din tine…
Aşa că mulţumesc trecutelor iubiri!
Şi ţie îţi mulţumesc…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu