Tatăl meu îmi oferă întotdeauna flori de 1 martie. Şi de 8
martie. Dintotdeauna. Din cauza lui sunt dezamăgită de bărbatul din viaţa mea,
dacă sare peste aceste buchete.
Tatăl meu obişnuieşte să repare lucrurile. Rar le aruncă şi
decide că e timpul să cumpere ceva nou. Din cauza lui am pretenţia de la
bărbatul de lângă mine să se priceapă la reparaţii şi să le facă cu nimic.
Tatăl meu mă iubeşte, ştiu sigur asta. Nu mi-o spune
niciodată, dar mă suportă aşa cum sunt. Tăcută şi ciufută. Din cauza lui am
ajuns să detest declaraţiile de dragoste şi să prefer faptele.
Tatăl meu a tăiat limba mare de la ceasul de pe perete –
acum limba mică este mai lungă decât limba mare, deci minutele au devenit ore
şi orele minute. Din cauza lui nu mai ştiu cât timp să fierb pastele.
Să fie de bine? Să fie de rău?...
Numai atat despre tatal tau ? Credeam ca poti sa scrii un roman. Eu il admir pentru tot ce a facut si face in continuare pentru copiii si nepotii lui. Eu, sincer, nu am facut prea mult pentru ai mei. Dar am facut esentialul. El, in afara de esential a intrat mult in detalii. V-a rasfatat. Poate a vrut sa recompenseze lipsa mamei. A reusit, cred eu. Iubiti-l, merita ! Nu-i spuneti, aratatii !
RăspundețiȘtergere