Raul

Clarvăzătoarea nevăzătoare, s-a uitat în direcţia lui şi i-a zis:

-Tu să o aduci pe fata aceea la mine! Voi doi aveţi o lucrare împreună. Ea are o problemă la gât care o chinuie de ceva vreme. O să îi dau doar un mic imbold să şi-o rezole! Şi să ştii că dacă nu faci ce îţi spun… De fapt, ţi-am mai zis asta! Fii cu băgare de seamă, că nu îţi mai zic încă o data!

Aşa că el s-a întors cu ea, fata de pe malul mării. Cu care se mai întâlnea din când în când ca să depene poveşti şi să se oglindească unul în ochii celuilalt. Era ceva platonic. Căci el era însurat de ceva vreme şi avea doi copii.

Clarvăzătoarea a luat-o direct:

-Cu tine nu voi purta mănuşi, că ştiu că înţelegi mai bine decât zăpăcitul ăsta luminos. Tu fată ai un har pe care aproape că nu îl foloseşti acum! Iar universul ţi l-a dat ca să îl foloseşti pentru binele celor din jur! Nu se poate aşa ceva!! De aici şi nodul tău în gât şi toate problemele pe care le ai acolo… E timpul să laşi lucrurile să curgă! Iar voi doi aveţi de făcut împreună lucrarea asta. Fiecare dintre voi este un catalizator pentru celălalt. Calea se va deschide de la sine, dacă sunteţi unul lângă altul. De ce tot amânaţi asta?! Sunteţi deja conectaţi… Şi văd clar cum fugiţi unul de celălalt. Bine, tu eşti însurat şi te temi să nu te afle nevasta… Dar tu, fată?! Eu vă spun acum curat aşa: dacă nu vă potoliţi şi nu vă vedeţi de drum împreună, aşa cum e scris, numai bine nu vă va fi… La niciunul dintre voi… Universul vrea să folosiţi ce v-a dat! Şi gata!

Au ieşit bulversaţi de acolo… Erau departe de casă… Singuri într-un oraş necunoscut.

-Aş vrea să dorm… a zis fata. Nu stiu de ce, dar brusc mă simt foarte somnoroasă. Dacă pun capul pe pernă, adorm instant…

-Hai să luăm o camera la un hotel.

-Nu… Ştiu aici pe cineva. Un fost coleg de serviciu cu care am păstrat legătura. Ştiu că are un apartament mobilat în care, încă, nu stă nimeni. Sunt sigură că ne va primi.

Fata a sunat. Desigur, prietenul a fost bucuros să o poată ajuta, ba chiar a venit, i-a luat de unde erau şi i-a condus. Urma să se vadă mai pe seară, după ce fata ar fi dormit puţin.

Băiatul stătea uşor încurcat în pragul uşii. Indecis.

-O să te las să dormi… Mă duc să fac câţiva paşi. Mă întorc peste 3 ore.

-Hei, nu trebuie să pleci! Şi, ca să fie stabilit: nu ai de ce să te temi! Între noi nu va fi niciodată nimic din ce ar trebui ţinut ascuns… Niciodată, da?! Te iubesc suficient de mult, încât să îţi respect dorinţa. Şi căsătoria, la care ştiu cât ţii.

-… E mai mult de atât… Eu am mai fost la tanti Valentina… Ea mi-a mai zis… Dar eu am tot căutat alt drum. Dacă nu fac ce spune… N-o să fie bine…

Pe fată a înăbuşit-o o criză de tuse.

-Eşti ok?...

-… Da… a inceput să rupă de aici din gât… E de bine…

-Somn uşor. Mă duc pe afară.

Băiatul a luat-o pe drumul către parc. Şi a dat nas in nas cu Clarvăzătoarea care l-a simţit şi s-a oprit.

-Fata doarme acum. Bine face. Căci primeşte multă cunoaştere. Se va trezi un alt om… S-a deschis canalul… Mai rămâne ca şi tu să faci ce trebuie făcut. Să vorbesti cu soţia ta.

-Eeee, tanti Valentina, nu e aşa uşor…

-Ba e foarte uşor! Soţia ta se va simţi uşurată. Ai să vezi! Căci a cunoscut pe altcineva de vreo doi ani şi nu ştie cum să îţi spună.

-…Waw… Asta explică multe…

-Tu să ai grijă de fata asta… Că tu vei fi cel care va face lucrarea în planul fizic. Ea e pe partea cealaltă. Oricum, fiecare îl va amplifica pe celălălat… Nu-ţi mai face griji pentru bancă şi bani – se rezolvă. Oricum, e timpul să ieşi din cercul ăsta al banilor… Să trăieşti fără ei… Gata, nu mai spun nimic!

El a rămas privind în urma ei. Hotărârea se cristaliza în el. Liniştea îi cobora în suflet, semn că e pe drumul bun.

-Şi când te gândeşti că ne cunoaştem de mai bine de 20 de ani… Atâta timp… Da, cu siguranţă a fost necesar… Amândoi am experimentat ce trebuia… Iată-ne acum faţă în faţă, puşi de univers mână în mână pentru a face … lucrarea…. Oare ce o fi asta?! Niciodată tanti Valentina nu mi-a zis mai mult… Poate că nici ea nu ştie exact… despre ce e vorba… Da, o voi suna acum pe… soţia mea…

Fusese exact cum îi spusese Valentina. Soţia se simţea usurată de vestea primită. Chiar şi aşa, prin telefon, de la mare distanţă.

-Se pare că lucrurile se leagă… E timpul să mă întorc la ea… Fata mea… Iubita mea… Ingerul meu bun… Draga de ea! Atât de mult mi-a lipsit! Şi atât de mult mi-a fost alături… Da, cu siguranţă suntem conectati cu fire nevăzute…

A revenit “acasă”. Fata tocmai se trezise. Îi zâmbea somnoroasă. Ca un copil după somnicul de cuminţenie. Era radioasă, caldă, fericită.

El o privea uimit. Parcă era o altă femeie! N-a spus nimic, dar şi-a amintit de cuvintele Clarvăzătoarei – ea primeşte acum multă cunoaştere.

Era clar că această cunoaştere o transforma vizibil pe fată. Dar şi percepţia lui se schimba… Căci vedea acum iubirea pe care fata o purta în inimă. Era ca o torţă!

-…Waw…

-Ce e?

-Eşti atât de frumoasă…

-Mă simt minunat… Parcă m-am trezit într-un basm! Totul e… feeric în jur! Tu eşti lângă mine… Iubesc… Ştiu, am promis să nu fac nimic care să trebuiască ţinut ascuns între noi… Dar îţi mărturisesc că tare m-aş cuibări acum la pieptul tău… Mă atragi ca un magnet…

El doar a ascultat. A facut cei câţiva paşi către ea. S-a aşezat pe marginea patului şi a tras-o uşor către el. Ea s-a lăsat în voia lui şi a pornirii de a se contopi cu el şi şi-a prins timid braţele în jurul gâtului său.

Apoi şi-a aşezat cuminte capul pe pieptul lui.

-Soţia mea ştie… Am vorbit cu ea… Aşa că… nu trebuie să ţinem nimic ascuns,… draga mea…

Fata a ridicat capul, l-a privit cald, a lăsat capul pe spate şi s-a dăruit sărutului celest.

El era acel Raul, partenerul divin pentru care îi tot mulţumea universului de câţiva ani, căci ştia că îi deschisese drumul drept către ea… Şi împreună aveau să devină creatori în iubire pentru noua vibraţie a planetei.

Căci aceasta era lucrarea.