Sub clarul lunii, tot în reflux

-Ce faci, fatăăă?! Eu te-am ascultat şi m-am rotit pe stradă şi mi-a prins bine! Că doar aşa m-ai sfătuit! Şi tu pui chestii dastea pe FB?! Tu nu ştii că valul vine şi pleacă, că se retrage în mare ca să spulbere apoi soicile de pe mal?! Heeei!

-Da, ştiu… Şi m-am gândit să spun şi asta cu valul, dar… mi-a fost lene…

-Da, ştiu…

-Te las pe tine să o spui.

-Băi, şi chiar te-am ascultat! Ce, credeai că trec aşa pe lângă mine, toate câte mi le trânteşti, fără să le aud?! E, nu, fată! Băiatul aude tot! Şi uite că mai şi face din ele!

-Ce…?

-A, ai uitat când mi-a spus că dacă simt să fac o nebunie, să o fac?! Să mă rotesc în mijlocul intersecţiei! Eu m-am rotit prin parc! E,acuma e mai greu cu oamenii care se împiedică de zâmbetul meu!

-Hihihi! Îi şi văd: Aaaaaloó, domnu', luaţi-vă zâmbetul de aici că deranjează! Şi apoi, cu ce drept vă per-mi-te-ţi dum-ne-avoa-stră să râdeţi aşa pe stradă?!

-Iete, tu deja ai vorbit cu toţi!

E, amu e rândul meu.

Mă gandeam la o partidă de pescuit pe treptele Casei de Cultură.

Acolo, în faţă. Cine n-are undinţă, nu-i bai, poate dansa! Boleroul lui Ravel!

Deci, vă provoc!

Mâine, ultima zi din iunie, la un pescuit fără gânduri şi cuvinte pe treptele Casei de Cultură şi/sau un dans mistic, tot aşa, înafara cuvintelor şi a gândurilor.

Poate fi şi Doors – Break on Trough(To the Other Side).

Începem odată cu răsăritul lunii!

O să mă recunoaşteţi sau nu, după şapca bleu cu urechi roz de măgar.

PSSSST: … A, nimic, vroiam doar să văd dacă e cineva acolo…