Iubirea e ceva ce experimentǎm doar atunci cȃnd dǎm.
Fǎt Frumos nu existǎ! Existǎ doar bǎrbatul pe care ȋl alegi. Ȋi vezi
potențialul care urmeazǎ sǎ se ȋmplineascǎ. Alegi un bǎrbat ȋn care crezi tu cǎ poți investi pe termen
lung și mergi tot așa.
Cu cȃt ești tu mai blȃndǎ cu atȃt este și el mai blȃnd. Dar din cȃnd ȋn
cȃnd, sǎ fii și fermǎ.
…………………………………………………….
M-am trezit plinǎ de iubire. Ȋn liniște. Pentru cȃteva
secunde magice. Desigur, mintea m-a secondat la scurt timp, nerǎbdǎtoare sǎ
intervinǎ, ȋntr-un periplu de gȃnduri-imagini. Mi-am stǎpȃnit pentru cȃteva
minute pornirea de a sǎri ȋn lume. Atȃt cȃt sǎ ȋmi reintru ȋn haina fizicǎ.
“Da, sȃnii sunt și mai
mari azi. Inima e la locul ei. Simt fluturii din stomac. Sunt plinǎ de senzații
dulci. Cum, dracu’, de aveam 62 de kg aseara?!”
M-am așezat pe marginea patului cu un mieunat. Era Alesia.
Ma aștepta ca un sfinx ȋn fața patului. “Cred
cǎ mǎ spioneazǎ ȋn somn…”
Mi-am ȋncǎlțat totoșii cǎlduroși. Unul și ȋncǎ unul… Ȋncȃntatǎ
de forma lor stȃlcitǎ, abia vizibilǎ ȋn obscuritatea dimineții. Am fǎcut cȃțiva
pași cu mȃinile stranse ȋn rugǎciune la piept, ȋn cǎutarea interiorului.
Fiecare pas era urmat de un sfȃȃȃr de Alesia. Torcea printre picioarele mele. Mi-a
ȋntrerupt șirul pașilor interiori.
E doar un mic ritual de dimineațǎ. O frȃnturǎ din el. E ȋnceputul
unei scene noi ȋn piesa asta pe care o jucǎm. Scena unei noi zile. Dintr-o viațǎ.
………………………………………
Ieri te-am tot cǎutat printre stele… Azi informația s-a
concretizat ȋntr-o imagine aproape palpabilǎ.
Ești asemeni unui glob de cristal ȋn care un maestru a pus o
feerie care prinde viațǎ cȃnd globul e zgȃlțȃit. E un glob plin de praf. Ani
mulți de praf. Ba chiar și cȃteva vieți sunt pe acolo.
Ȋl țin ȋn mȃini cu grijǎ. Cu multǎ iubire. Și mǎ ȋntreb dacǎ
n-ar fi bine sǎ șterg globul ǎsta și apoi sǎ ȋl zgȃlțȃi zdravǎn. Ștrengǎrește. Ca
atunci cȃnd sunam pe la uși și apoi fugeam.
Sǎ forțez feeria ascunsǎ ȋn el sǎ se manifeste… Apoi sǎ o
contemplu…
Dragul meu, ești minunat. Atȃt de minunat și de bine ascuns acolo, ȋn
globul tǎu de cristal.
…………………………………………….
Uneori ȋntȃlnim ȋn piesǎ asta a vieții, deloc ȋntȃmplǎtor, personaje
care au rolul de a ne șterge de praf. Atȃt de bine cǎ ne julesc. Atat de tare cǎ
ne doare. Unii ne zgȃlțȃie și scot ce e mai bun din noi. Activeazǎ ȋntreg
universul pitit ȋn noi. Ȋntreaga feerie…
……………………………………………
Ce ar fi dacǎ te-aș lua și te-aș freca un pic?! Atȃt cȃt sǎ
mai dǎm jos din praful ǎsta. Care s-a pus odatǎ cu anii care au trecut pe lȃngǎ
tine. Odata cu educația și programele pe care ți le-au lǎsat ai tǎi drept moștenire,
odatǎ cu toate eșecurile și reușitele menite sǎ zgȃrmǎne egoul?!
……………………………………………….
Am avut și eu parte de zgȃlțǎielile mele. Din care una a
fost mai misticǎ. A ȋnceput cu 3 luni ȋn care el mi-a creat cadrul necesar sǎ
scot un pic ochii din cochilie. Cǎci eram asemeni unui melc speriat care ȋși ȋnfipsese
adȃnc ochii ȋn curul cochiliei, cǎutȃnd confortul ȋntunericului. Da, stǎteam cu ochii ȋn cur!
Aveam nevoie sǎ ȋl ȋntȃlnesc pe el(sufletul care a jucȃt rolul amantului din planul fizic). Așa cǎ
l-am ȋntȃlnit. Cu sentimentul ca ȋl știu dintotdeauna. Chiar dacǎ nici nu știam
cum ȋl cheama. Ȋmi era atȃt de familial…
Cu infinitǎ rabdare, tandrețe și iubire(cǎci el asta e de profesie ȋn planul acesta – proptea tandrǎ pentru
fetele rǎtǎcite) mi-a fost alǎturi ȋn procesul acesta de dezbǎlire din cochilia
de melc. Lȃngǎ el am redescoperit
frumusețea interioarǎ, iubirea care era ȋn mine ca o perlǎ, curajul de a zȃmbi,
curajul de a mǎ exprima. Ȋncrederea. Cele 3 luni au fost o binecuvȃntare. Și nu
contenesc sǎ mulțumesc universului pentru asta. El a fost atunci, pentru mine,
un ȋnger. Darck Anquel… Ǎsta era id-ul lui pe unde era nevoie de un id. Se
credea el a fi un ȋnger decǎzut, rǎmas fǎrǎ aripi. Posibil.
Revin la zgȃlțȃiala pe care mi-a dat-o. Eram la o cana de cafea
ȋn intimitatea bucǎtariei. Vorbeam. Ȋmpǎrtǎșeam. Respiram iubirea dintre noi.
Eram douǎ suflete ȋntr-o oazǎ de luminǎ. Atunci el a ȋncercat sǎ ma… smulgǎ din
trup. E greu de spus ȋn cuvinte ce a fost. Stǎteam la distanțǎ de 50 cm unul de
celalt. Nu ne atingeam. Fizic. Privindu-mǎ adȃnc ȋn ochi el a ȋnceput ușor sǎ
spunǎ:
-Vorbește cu mine, Iza! Vorbește cu mine, Iza!
Nu cuvintele sunt importante, ci tonul și vibrația din vocea
lui! Care au facut ca… la un moment dat… sǎ simt cǎ ies din trup… Stǎteam pe
scaun și am simțit cum mǎ ridic cȃțiva centimetri, deși fizic nu mǎ clintisem…
Cred ca el m-a prins de mȃini atunci și a continuat sǎ ȋmi
spunǎ aceeași mantrǎ:
-Vorbește cu mine, Iza!
M-am speriat de ceea ce trǎiam și am revenit brusc ȋnapoi ȋn
trup. Nu aveam suficient de multǎ ȋncredere ȋn el și nici ȋn mine pentru a
continua…
Am plans. Cu mare zǎduf. O mare de plȃns. Lacrimile acelea
au spalat un strat de praf de pe mine.
………………………………………………
Ȋn urma acestei experiențe, am ȋnțeles, am vǎzut atȃt de clar,
cȃt sunt de… prinsǎ ȋn mine, cȃt sunt de ȋnchistatǎ, cȃt sunt de bine ascunsǎ…
Știi chihlimbarurile acelea cu gȃze sau flori imortalizate
pentru veșnicie? … Cam așa m-am simțit. Numai cǎ gȃza aceea e vie! Floarea trǎiește!
Și e fantastic sǎ conștientizezi asta… Pentru cǎ universul
se lǎrgește și percepția ta asupra celor din jur și asupra evenimentelor, se
schimbǎ… Descoperi cǎ ești mai mult decȃt trupul cu care ai ajuns sǎ te
indentifici. Cǎ ȋn tine e ceva minunat, curat, pur… plin de luminǎ.
Iar percepția aceasta descoperitǎ ȋtr-o clipa de revelație,
nu se mai pierde. E ca și cum dobȃndești un simț nou.
Și ȋncepi sǎ sesizezi și firele care ne leagǎ și ne aduc exact
acolo unde avem nevoie, lȃngǎ oamenii meniți de astre și univers ca, ȋn acel
moment, sǎ treacǎ pe lȃngǎ noi. Unii zǎbovesc mai mult. Alții doar ne zȃmbesc ȋn
trecere.
…………………………
Hm… O sǎ mǎ ȋntorc la tine acum.
Cǎci vreau sǎ ȋți spun asta, oricȃt ar fi de bulversant
pentru tine.
Ești minunat! Da, am vazut-o! N-o mai poți ascunde de mine!
Acolo, ȋn adȃnc, ai
pitit cu mare grijǎ, toatǎ inocența, candoarea, puritatea, …iubirea. Toatǎ!
Te-ai pitit pe tine, de tine! Și ai uitat unde te-ai ascuns…
Și le ții atȃt de bine ferecate, dragul meu… Ȋn timp, le-ai
acoperit cum te-ai priceput tu mai bine, cu o multime de “pǎturi”. Principii.
Stereotipuri. Obiceiuri. Temeri. Ego…
Nu te speria, toți facem la fel. Așa ȋncepe scena vieții. Ne
ȋnfǎșurǎm ȋn mantii de uitare a sinelui. Pe care ȋl ascundem ca pe o perlǎ, ȋn
adȃncurile oceanului de iubire care suntem.
Dar, la un moment dat, putem purcede sǎ ne redescoperim. Sǎ
ne exprimǎm. Sa ieșim la ivealǎ.
Sǎ ne arǎtǎm fǎrǎ teamǎ exact așa cum suntem. Sǎ iubim fǎrǎ
prejudecǎți. Sǎ ne ascultǎm inima dincolo de orice logicǎ. Sǎ trǎim ȋn
concordanțǎ cu ceea ce suntem și simțim.
Toți avem ceva minunat de exprimat. Ceva minunat de creat.
……………………………
Acționeazǎ. Fǎrǎ teamǎ. Atȃta timp cȃt ești autentic și o
faci din suflet, n-ai cum sǎ greșești. Nu te poți pierde decȃt pe tine ȋnsuți. Cǎci
asta e tot ce avem. Și nicimacar asta… Pentru cǎ asta suntem! Cum
se poate pierde pomul pe el ȋnsuși?!
Poți pierde doar ocazia de a te exprima. De a spune ce simți.
De a crea ceea ce simți și vezi ȋn interior. De a materializa ceea ce visezi.
De a trǎi deplin fiecare clipǎ. Ȋn fericire si, uneori, ȋn nefericire. Cǎci e
bine și așa: sǎ ne trǎim nefericirile, sǎ le luǎm ȋn mȃini și sǎ le conștientizǎm.
Asta ca sǎ nu mai revinǎ. Cǎci ele vor tot reveni pȃna le vom conștientiza.
Apoi vor pleca.
Fericirea, ȋnsǎ, va rǎmȃne dacǎ o conștientizezi. Pentru cǎ
face parte din tine.
Cȃnd ești fericit, de fapt, descoperi o parte din tine.
Nefericirile sunt doar... efectele programelor mentale pe care le avem. Nu fac
parte din noi.
Starea fireascǎ a
omului e starea de fericire! Ǎsta e omul curǎțit de praf și bine zgȃlțȃit! O
feerie care rǎzbate dincolo de globul de cristal!
…………………………………………………..
Vorbește deschis. Poți ȋncepe cu mine. Pentru asta sunt aici.
Vorbește cu mine despre ceea ce simți. Acolo, adȃnc. Plȃngi,
dacǎ asta ȋți vine. Urǎște și apoi iartǎ. Trǎiește și exprimǎ fǎrǎ fricǎ ceea
ce simți.
Nu e nimic greșit aici! Pȃnǎ și Isus a dat de pǎmȃnt cu
fariseii din templu. Atȃt de autentic.
Cǎci asta e viața. Un joc.
……………………………………………………
Știu, e dificil la ȋnceput. E greu ca dupǎ ce maxilarele ți-au
ȋnțepenit ȋntr-o ȋncrȃncenare surdǎ, sǎ ȋncepi sǎ vorbești. Și mai sunt și cele
1001 de programe care ne bruiazǎ.
Și mai e și vizorul acela prin care tu ȋți pȃndești vecinii și
ei pe tine. Teama ca vei fi judecat. Egoul = mentalul acela animalic.
………………………………………………………..
E momentul sǎ redescoperi sinceritatea fațǎ de tine ȋnsuți. Sǎ
ȋți privești toti demonii ȋn fațǎ și sǎ ii recunoști. Vor pleca singuri, ca și cum
nici n-ar fi fost.
Sǎ te revolți și apoi sǎ ierți deplin. Sǎ acționezi și apoi sǎ
respiri contemplativ.
E timpul sǎ ieși din starea asta de glob de cristal plin de
praf.
Și, da, vreau sǎ te
zgȃlțȃi și sǎ stȃrnesc feeria din tine… Cǎci vreau sǎ o experimentez, ȋncǎ o
datǎ.
Vrei sǎ regǎsim ȋmpreunǎ feeria vieții? Cǎci ea e acolo, știu… Sunt un
martor tǎcut la ceea ce porți ȋn tine. Și nu sunt degeaba acum aici și așa
lȃngǎ tine…
Universul ne ȋntinde amȃndoura cu ambele mȃini o mare șansǎ.
De noi depinde cum o vom folosi.
Nu e nicio grabǎ, e drept, mai sunt alte mii de vieți ȋn care
ne putem reȋntȃlni ca sǎ reluam povestea… Mai mult sau mai puțin conștienți de
ceea ce am trǎit și trǎim.
……………………………………………………………
Iar primul pas pe care ȋl poți face e sǎ ma iubești și sǎ
ȋți asculți inima și sǎ nu te mai oprești din a face acele mici gesturi. Nu exista
“e prea tȃrziu”, “e prea devreme” și nici “poate ea nu vrea”. Ȋnlocuiește totul cu
un singur program:
Pentru ea timpul nu existǎ și vrea orice e venit autentic dinspre mine.
……………………………………………………………….
Ea, soția ta, ți-a facut un dar cȃnd te-a pǎrǎsit. Cǎci tu
nu ai fi avut niciodatǎ curajul sǎ faci asta. Nu așa cum crezi cǎ ești tu acum.
Ar trebui sǎ ȋi multumești pentru asta. Indiferent care au fost motivele ei, la
nivel subtil, ea te-a eliberat dintr-o relație din care tu erai ȋncapabil sǎ te
desprinzi…
E momentul sǎ ȋți descoperi potențialul. Sǎ te eliberezi de
temeri. Sǎ te ridici și sǎ ȋți deschizi aripile. Sǎ iubești și sǎ exprimi ȋn fiecare
clipa ceea ce simți. Sǎ vorbești sincer despre orice.
Iar eu sunt aici. Ȋn spatele ochiului tau vigilent lipit de
vizorul de la ușǎ… :P
…………………………………………………
Ți-am spus cǎ o sǎ te șicanez cu asta. Ȋți voi
respecta…dorința, dar, scuza-mǎ, e atȃt de copilaros ceea ce faci! Tu ai ocazia
sǎ … ieși din orice tipar… sǎ fii liber… dar alegi sǎ te supui dogmelor
vecinilor???!!!
………………………………………………….
Iartǎ-mǎ, dragul meu… Ți-am spus ca o sǎ te zgȃlțȃi… Și sǎ tii
minte ca o fac cu mare drag, ȋn iubire deplina. O fac ca sǎ nu ȋți mai faci tu,
ție ȋnsuți, rǎu.
……………………………………………………
Iubește-mǎ, așa cum mǎ iubești. Exprimǎ-te. Și fii conștient
de ceea ce trǎiești.
…………………………………………………..
Și da, stii bine cǎ nu ȋți pot promite nimic. Nu ȋți pot
promite ca voi fi mereu lȃngǎ tine. Nu ȋți pot da nicio garanție. Te-aș minți.
E foarte posibil ca, ȋntr-o bunǎ zi, eu sǎ nu mai fiu ȋn viața
ta. Sau nu! Sǎ trǎim ȋmpreunǎ pȃnǎ ȋn viața viitoare și cele care vor urma – dacǎ
vor mai urma dupǎ atȃta ȋnǎlțare J
Dar pot sǎ ȋți promit altceva… Ceva mult mai… valoros : ȋți promit
ca atȃta timp cȃt sunt lȃngǎ tine, sunt ȋn deplin consens și sinceritate cu
mine ȋnsǎmi.
Ȋți promit ca voi pleca de ȋndatǎ ce voi simți cǎ nu mai pot
fi eu ȋnsǎmi lȃngǎ tine.
Ȋți promit cǎ nu te voi reține nicicum lȃngǎ mine, dacǎ tu
vei dori sǎ pleci.
Ȋți promit ca voi fi sincera și deschisǎ și ca nu mǎ voi
sfii sǎ ți le spun verde ȋn fațǎ. Oricare ar fi ele de spus.
Ȋți promit cǎ atunci cȃnd voi fi lȃngǎ tine, te voi iubi cu
tot sufletul.
………………………………………………………..
E posibil sǎ apara și momente ȋn care voi dori sǎ fiu
solitarǎ.
Sǎ nu te sperii. Știu cǎ și tu ai astfel de momente. Ne vom
respecta reciproc solitaritatea.
Vor fi, poate, momente ȋn care eu voi fugi ȋn vȃrf de munte.
Și voi rupe orice legǎtura cu oricine. Mai puțin cu Simba…
Vor fi momente ȋn care voi fi arțǎgoasǎ și furibundǎ. Și mǎ
voi lua de tine. Pe nedrept. Tu ai putea sǎ rȃzi atunci și sǎ mǎ descȃlcești
din menadrele furiei fǎcȃnd haz de necaz.
Vor fi momente ȋn care voi fi asexuatǎ. Nu te voi lasa sǎ ma
atingi. Dar imi voi dori sǎ vorbiiim. Sǎ ne plimbǎǎǎm. Sǎ stǎm unul lȃngǎ altul
fǎrǎ sǎ ne atingem.
Vor fi momente ȋn care voi dori linistea deplinǎ. Poate ca
vom sta ore ȋn sir unul lȃngǎ altul fǎrǎ sǎ ne atingem și fǎrǎ sǎ vorbim. Poate
nici nu ne vom privi. Și nici nu ne vom saluta. Salutul va fi semnul cǎ momentul
a trecut.
-Buna, ce faci acolo?
Vor fi momente ȋn care voi trece rapid de la o stare la
alta. De la tandrețe și iubire, la nebunie adolescentinǎ.
Vor fi momente ȋn care ma voi desprinde din mȃna ta și voi
fura un bob de strugure ȋn supermarket – doar așa, ca sǎ te ȋncerc.
Vor fi momente ȋn care voi fi frumoasa și iubitoare și momente
ȋn care voi fi urȃtǎ și urȃcioasǎ.
Și tu vei avea astfel de momente și voi dori sǎ ȋmpǎrtașești
toate astea cu mine. Sǎ nu te temi sǎ fii urȃcios și neprietenos, dacǎ așa ȋți vine.
Sǎ tragi pȃrțuri și sǎ rȃgȃi, dacǎ așa ȋți vine.
Nu trebuie sǎ fii decȃt tu ȋnsuți.
Pentru cǎ singurul fapt care m-ar putea ȋndepǎrta de tine e acela cǎ nu
ești tu ȋnsuți…
Ondine
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu