Schimbarea

Aseară găsise primul trandafir în grădina Rozaliu. Incredibil de înmiresmat! Unul din trandafirii trimişi de el. Înflorise şi îşi dăruia necondiţionat mireasma divină.

Apoi, pe net, frunzărind fotografiile postate de el(cladiri, flori, căpiţe de fân, festival de teatru, Sibiu…), găsise una cu el! El, care postează poze cu el odată la cincinal(iar acelea sunt mai degrabă motiv de glume), aseară, el o amestecase printre alte zeci de poze şi pe aceasta.

Şi fata ştia că era pentru ea. Era un semn de la el. Îi zâmbea cald. Liniştit. Şi îi privea direct în suflet, spunându-i:

-Ce faci, fată? Ştii de ce ne tot întâlnim noi, nu?!

Iar dimineaţă, la trezire, primul ei gând a fost:

-E timpul sâ pun relaţiei pe care o am acum… Nu mai pot fi cu el… De fapt, nu mai pot fi cu nimeni altcineva, înafară de mine însămi… Cel puţin, pentru moment…

O linişte adâncă i-a coborat în suflet…

De unde acest gând?!

Oare era doar o alta faţă a egoului… Această formă de… autosuficinţă o punea pe gânduri…

Dar era linişte si împăcare în sufletul ei.

-Poate că am strâns suficientă iubire încât acum nu mai am nevoie de partener… Cel puţin nu de unul… ca şi până acum… Poate că e doar timpul să fac loc în viaţa mea pentru altceva…

Căci fata ştia că undeva era acel partener divin… pe care îl purta în inima ei… dintotdeauna… alături de un trandafir Acapella şi un zâmbet cald…