Am dat link-ul
către toţi prietenii din yahoo messenger, printre care şi un
om special care colaborează la publicarea de diverse cărţi(participă la traducerea lor sau la realizarea copertei).
Răspunsul lui m-a făcut să zâmbesc, strâmb şi egotic la
început, apoi cu tristeţe şi impersonal:
“Mulțumesc, dar
personal știu ce efort înseamnă publicarea unei cărți și nu mi se pare ok să
fie „distribuite” așa. Asta e piraterie J”
Primul impuls a fost să îi dau un reply de genul: “eşti ca cei de la fisc care nu dau pomană
fără chitanţă”, dar nu am făcut-o, ci am căzut olecuţă pe lângă gânduri, în
faţa egoului şi a unui morman de cartofi noi şi micuţi(erau
ofertă în piaţă!!!) pe care i-am curăţat pe îndelete cu peria de sârmă. O treabă din cele de “chinez bătrân”, menită
să te scoată din orice paradigmă şi să te facă să îţi aminteşti cât de magic
eşti tu - părticică din sinele universal.
Când am isprăvit mormanul, am primit şi gândul bun.
Avem în casă două biciclete – una a mea, cealaltă a lui
Simba. O investiţie utilă pentru a ne putea plimba, câteodată, împreună. Magice momente!
Simba, desigur, ca un adolescent liber ce este, preferă de
cele mai multe ori compania prietenilor săi pentru aceasta bicicleală citadină, dar nu toţi au biciclete. Sau au, dar indisponibilă
în unele momente. Aşa că, atunci când se strânge plutonul, se apelează şi la bicicleta mea.
Niciodată nu i-am refuzat. Chiar dacă este un obiect care
necesită întreţinere, reglaje… Adică
ceva muncă şi investiţii în plus.
Ba chiar le-am dat-o cu dragă inimă, căci… rostul ei e să
aducă bucurie şi libertate celui care o încalecă. Căci, atunci când e plimbată,
devine magică şi îşi atinge menirea de a genera energie benefică celui care
zboară pe ea.
Căci, vom fi mai mulţi cei care simţim la fel şi, cu
siguranţă, într-o bună zi, vom avea şi piste pentru biciclete!
Şi fain e că, datorită acestei… împărtăşiri… am găsit un
băiat, prieten cu Simba, care s-a oferit să ne facă reglajul la ambele
biciclete fără să ceară nimic în schimb. Adică au scăzut cheltuielile de
întreţinere.
Simba a avut înainte alte câteva biciclete, dintre care una
mai specială: a fost primul lui First Bike şi cea pe care a descoperit că poate
zbura. După doi ani, însă, n-a mai încăput pe ea: genunchii îi ajungeau la gură
şi, practic, devenise imposibil să mai pedelaze. Bicicleta am oferit-o cadou
unei familiii cu 9 copii. Era un dar
pentru cel mai mare dintre copii. Mama a vrut să îmi dea o sumă cât de mică în
contul ei, căci ştia că era o bicicletă scumpă, dar am refuzat-o ferm:
-Îmi e de ajuns faptul că se vor bucura de ea de acum
înainte, cel puţin încă 9 copii! Căci asta e menirea ei! Pe Simba tare l-a
fericit şi mai poate ferici şi alţi copii! Eu îţi mulţumesc pentru această
şansă! Unde mai găseam eu o familie cu 9 copii care să şi aibe grijă de ea?!
Să revenim la cărţi. Menirea lor e să deschidă inimile celor
care le citesc.
Firesc e ca publicarea lor, suţinută fiind de univers şi
într-un gând bun, să fie ceva uşor, cursiv. Munca grea apare atunci când altele
sunt aşteptările. Când, undeva, s-a pierdut congruenţa între mesajul din carte
şi gândurile celor care o publică.
Fiecare carte de acest gen(deschizătoare de inimi) are un
singur autor – sinele suprem! Iar el ne vrea pe câţi mai mulţi treziţi acum,
căci a venit momentul.
Eu cred că aceste linkuri către comorile deschizătoare de
inimi(pe care unii încă se chinuie să
obţină bani şi pentru care revendică drepturi de autor, crezând că ei sunt
creatorii şi nu sinele suprem…) sunt… mult aşteptatele piste de biciclete pe care universul ni le pune la dispoziţie ca să
ne trezim.
Fii pirat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu