Dan a fost o alta etapa de evolutie. El a fost barbatul care mi-a redeschis ochii catre feminitatea mea. Cu infinita rabdare. Eram maritata cand m-a abordat pe canalele de socializare. A intrat pret de un minut cat sa imi ceara numarul de telefon. Apoi eu am uitat totul.
M-a sunat a doua zi sa ma invite, desigur, la o cafea. Si acum ii vad zambetul un pic surprins, un pic ironic. Sprijinea un pom, asteptandu-ma. Purta un tricou alb, labartat la gat. L-am vazut de la distanta si...mi s-a oprit inima. Oare el sa fie? N-are flori, e imbracat aiurea, e atat de defensiv si rebel! A fost dragoste la prima vedere! Sentimentul ca il stiu dintotdeauna a fost inca de la inceput. Ca pe un om, intalnit odata, demult, in copilarie. Iata-l in fata mea. Si nici nu stiam cum il cheama! De fapt, nici nu imi spusese.
Inceputul a fost fascinant si plin de surprize. Cu el totul devenea uimitor! La el totul era uimitor! Iar sentimentul acela de familiar si de siguranta...era exact ce aveam nevoie in acel moment.
Sigur, au fost si umbre. El era proaspat parasit de o alta fata, era nesigur, neincrezator. Nu dorea, aparent, sa se implice intr-o relatie. Desi ne simteam ca doi copii uitati de Dumnezeu in rai.
Inca imi amintesc senzatia calda pe care am avut-o cand m-a cuprins de umeri. Atat de simplu si tandru. Nu voi intra in amanunte. Voi spune doar ca a avut muuulta rabdare cu mine. Mi-a dat tot timpul necesar sa imi amintesc ca sunt femeie si sa ma redescopar. Sa ma plac.
Dar era si un joc de-a soarecele si pisica. Ca in orice relatie intre doi oameni raniti sufleteste.
Dupa o luna, am vrut sa pun punct relatiei cu el. Acolo, in cafeneau turceasca, in miez de iarna. M-a intors din drum(eram deja ridicata in picioare, hotarata sa plec fara sa mai privesc in urma) cu cateva cuvinte:
-Acum, dupa ce m-ai facut sa te iubesc, vrei sa ma parasesti?
M-am asezat inapoi pe scaun, ca sa raman in viata lui.
Au urmat 4 luni ireale! De vis!
Ma consider un om norocos pentru aceste 4 luni in care m-am bucurat de o iubire deplina, impartasita total! Am cunoscut asta, in aceasta viata, alaturi de Dan...
Cum e?... Timpul isi schimba intelesul. Uneori se opreste in loc, alteori galopeaza. Nu e nevoie de cuvinte. Se ajunge la o comunicare telepata. Totul in jur capata o stralucire aparte. O lumina interioara. Nimic nu te mai necajeste. Esti fericit. Iar distanta intre noi nu era nicioadata o problema. Desi adoram momentele cand eram unul in bratele celuilalt.
Ne iubeam, aveam incredere unul in celalalt, ne simteam gindurile, ne respectam.
Si uitasem de sotul meu...Care, intr-o astfel de zi minunata, a sunat sa-mi spuna ca maine vine din voiaj...
Atunci a cazut cerul pe amandoi si a inceput declinul...
Pentru ca ii iubeam pe amandoi, pentru ca incercam sa fiu sincera cu amandoi si sa nu-l ranesc pe niciunul si pentru ca asta e imposibil!
Asa am ajuns la divort si la o relatie incordata cu Dan. O relatie care a durat 9 ani...Pana el a cunoscut pe altcineva. Si eu. Poate eu inaintea lui, manata de suspiciunile lui.
Am platit cele 4 luni de fericire cu 9 ani de chin. Dar, stiti ceva? A meritat! As lua-o de la capat, indiferent de pret! Vreau, din nou, iubirea aceea in viata mea!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu