Și dupǎ atȃția bǎnuți de ciocolatǎ…
Sunt atȃt de fericitǎ! Radiez…
Asearǎ am gǎsit mail-ul de la Kytty care ȋmi cerea contul de
bancǎ unde sǎ ȋmi trimitǎ cei 100 lei minunați! Primii bani pe care ȋi primesc
din scris…
Stau eu și privesc la ceea ce simt… E fantastic! Iatǎ ce e
posibil sǎ faci ceea ce ȋți place și sǎ mai fii și plǎtit pentru asta! Crește
ȋn mine un val de determinare și multǎ iubire…
E ca și cum ȋn fața mea, brusc, a apǎrut drumul acela pentru
care am bȃjbȃit atȃta amar de vreme iar acum sufletul meu ȋl recunoaște…
Cǎci e limpede cǎ joaca cu vibrația cuvintelor și așezatul
lor ȋn fraze-fotografii ale momentului interior, ȋmi aduce ȋntotdeauna infinite
trǎiri!
Uneori scriu printre șiroaie de lacrimi. Alteori rȃd ȋn
hohote!
E o adevǎratǎ ȋncȃntare pentru mine sǎ mǎ abandonez
scrisului… Momente de sinceritate deplinǎ… Cǎci acolo pot scrie fǎrǎ teamǎ tot
ce gǎsesc ȋn universul interior.
Uneori curge…
Alteori e nevoie sǎ le las sǎ se cristalizeze și decanteze. Ȋnchid
ochii și le permit sǎ iasǎ la luminǎ. Apoi le iau una cȃte una. Le ȋntorc pe
toate fețele… Pȃnǎ am prins-o pe Aceea! Și, cu multa iubire, o pun pe alb.
Da, Cezare, te fac pǎrtaș la toatǎ ȋmplinirea pe care o
trǎiesc acum, cǎci tu ai fost cel care mi-a zis intr-o searǎ, la o bere bine
ȋnvȃrtitǎ pe malul mǎrii: Fatoooo, mai
scrie pe blog!
PS: diacriticele astea
mǎ …ahhhhhhhh! Dar trebuie sǎ mǎ deprind cu ele, cǎci e inifinit mai greu sǎ corectezi
textul dupǎ… Și peste tot vor dia-critice.
Banc-Iza
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu