Tot ce conteaza e iubirea.
Tot ce ne ramane e iubirea.
Tot ce aducem cu noi si luam e iubirea.
Restul e...o scena de joaca. Un scenariu pe care singuri il scriem. Zi de zi.
Alegerile noastre sunt cele care contureaza acest joc.
De unde pornirea de a fi, uneori, rai...haini, fara suflet?
Asa cum exista un personaj pozitiv, exista si unul negativ. Simtim nevoia sa ne oglindim in antagonism. Simtim nevoia sa pendulam intre bine si rau, intre cer si pamant...Si asta pentru a regasi echilibru.
Poate ca viata are, totusi, un scop: acela de a gasi echilibru interior si a opri pendularea aceasta.
Asa cum frumusetea muzicii izvoraste din pasaje contradictorii, antagonice, asa cum linistea vine dupa furtuna, asa cum lumina exista doar in intuneric...avem nevoie de momente intunecate ca sa descoperim lumina din noi!
Stiu ca sunt un crampei de iubire, un mic pic din energia aceea cosmica, un mic licar, un mic-mic licurici, o molecula uituca, bezmetica, aflata in continua miscare de autoregasire!
Stiu ca jocul nu are miza, pentru ca, oricat m-as adanci in iad, in smoala, in rautate, e imposibil sa raman acolo! Particula asta mica de dumnezeu va renaste, va triumfa, va iesi la lumina mai devreme sau mai tarziu!
Dar de ce alegem chinul? Intreaga viata ar putea fi un joc al luminii, al bucuriei depline, al fericirii complete!
Probabil ca sa nu ne plictisim!
Marturisesc ca, uneori, ador sa ma adancesc in tristete. Sa cobor cat mai jos. O fac aproape cu patima! De ce? Pentru ca ador ce urmeaza dupa: sentimentul ca nu mai am nimic de pierdut, ca viata nu are miza, ca e doar un joc, si poate fi unul minunat!
Si totul porneste de la a te iubi pe tine insuti. Daca reusesti asta(si asta pare cel mai greu, pentru ca orgoliul intervine, perfectionist, plin de reprosuri, razbunator) va fi usor sa ii iubesti si pe ceilalalti.
Nu ne putem iubi deplin din cauza orgoliului...Desi pare ciudat si am fi tentati sa credem ca cei orgoliosi se iubesc cel mai mult pe ei insisi, de fapt...e exact pe dos: cei orgoliosi iubesc o imagine falsa a ceea ce orgoliul le impune. Nu se iubesc pe ei insisi(cei meniti greselii, imperfectiunii, lenei, lipsei de istetime si a interesului fata de bile de diverse forme), ci ... o poza reusita a perfectiunii lor.
Iubeste-te asa cum esti si la fel ii vei putea iubi si pe cei de langa tine. Asa cum sunt. Fara dorinta de a-i schimba, a-i modela.
Fii ingaduitor si tandru cu tine si la fel vei putea fii cu cei din jur.
Lectia incepe cu tine insuti. Pe tine insuti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu