Zambila mov de la ghişeul cu brânduşe

În drum spre birou, m-am susprins planificându-mi ziua printre hârtiile de la birou, ce şi cum să rezolv mai întâi, ca să fiu eficientă. Şi asta în loc să mă bucur de drum, de ploaie, de pisicile de la parterul blocului pe lângă care trec în fiecare dimineaţă.
Azi nici nu le-am mai numărat...

„Hei, ce faci?! Ia fii atentă pe unde mergi!”

Mi-am ieşit din gânduri o vreme şi am început să văd locurile pe unde treceam...
Ar trebui ca într-o zi să iau şi camera cu mine... să spun în imagini povestea drumului.

La casa de ţigani de pe colţ, era în desfăşurare o conversaţie, între o ţigăncuşă de pe trotuar şi una de la terasa de la etaj, terasă pe care o credeam o dărăpănătura nelocuibilă...

„Waw! Iată că spaţiul acela e funcţional!...Uite, măi, oamenii ăştia trăiesc fără să meargă la serviciu!... Oare cum e să ai toată ziua numai pentru tine?! Zău, dacă nu sunt de invidiat!... Azi trebuie să câştig un pic de timp şi pentru mine...”

Am ajuns la concluzia că hârtiile de pe masa mea complotesc şi se înmulţesc fără măsură, căci de trei zile nu mai reuşesc să dovedesc teancul, deşi lucru aproape fără întrerupere la el...
Au făcut un concubinaj, ceva...

Hotărâtă să îmi pun planul în practică, când am ajuns la birou, le-am ţintuit pe toate cu cotul stâng sub fermă observaţie(ca să nu mai facă prostii!) şi mi-am propus ca, măcar pentru 30 de minute, să nu mă apuc de ele.

E, şi în timp ce duceam acest plan fain la bună realizare, un coleg, mi-a îndesat în gemuleţul de la ghişeu un ghiveci cu o zambilă mov. O superbă zambilă mov...

- ...Pentru mine?! Am întrebat uimită – cu atât mai uimită cu cât, cu o zi înainte ne ... încontrasem pe un subiect şi ne cam ciondănisem niţel, fiind amâdoi tare înverşunaţi pe propriul adevăr, de parcă în asta stătea întregul univers.

-Da, pentru tine...

-...

-De 1 Martie, că pică duminică şi vroiam să fiu primul care te felicită. O colegă avem şi noi... Dacă nici pe ea nu o felicităm, atunci...

Recunosc ca m-a înmuiat de tot gestul lui...

„Iaca! Sunt şi avantaje atunci când lucrii cu 10 băieţi. Măcar o dată pe an, te pomeneşti răsfăţată cu flori vârâte prin ghişeu...”

O vreme a stat tăcută lângă brânduşe, acolo pe pervazul improvizat...  Până s-a aclimatizat şi a început să vorbească, aşa cum ştiu zambilele să o facă... La început timid, abia insinuat, apoi pe de-a dreptul şi fără reţineri!

Minune tăcută, plină de savoare, a început lucrarea, trimiţând mireasma învăluitoare. Şi a sfârşit prin a da buzna în birou, peste orice tergiversare de a trăi clipa...
Căci de asta nu aveai cum să te mai fereşti şi să rămâi cu ochii în hârtii...

Iată-mă privind-o cu sufletul, dincolo de orice problemă, task urgent sau supărare...

Draga zambilă mov de la ghişeul cu brânduşe...