Din ciclu si lirica atat de adevarata a lui Bogdan! Perfect de anapoda si plina de peripetii!
Clar, n-am cum sa ma plictisesc vreodata cu el!
Dimineata a inceput sub auspiciile unui rasfat matinal: mi-a adus la pat micul dejun - doua felii de paine prajita unse cu unt(asta dupa ce am refuzat sarmale si apoi o tarta cu gem, deci am facut si nazuri). Si cafeaua cu miere.
A fost tandru, dulce... Ba chiar m-a lasat sa ma cocot in bratele lui si sa-i stau atarnata de gat atat cat am vrut...
Si sa nu-ti mai zic ca mi-a luat si ghiocei:
-Hai, mai, sa iti iau, ca sa nu ma freci la cap!
Iaca cum insistentele feminine tot dau roade odata si odata!
Dupa aceasta dimineata... Perfecta! Vichingul meu chiar a propus sa mergem la plimbare! Dar nu oriune! Undeva pe malul marii - eu ma multumeam si cu aleea din fata blocului, atat eram de... plina de recunostinta si impacare... Dar el a vrut sa fie ceva...Buah!
-Si iti iei si berea, eu iti aduc lamaie... Si o bei pe malul marii pe dig!
Ma gandeam ca e cam frig pentru o Corona rece pe un dig rece langa tampla valurilor bezmetice... Dar nu am vrut sa ii tai elanul, asa ca:
-OK, facem cum zici tu!
Undeva intre Eforie Nord si Eforie Sud, prin dreptul plajei Rainbow, a virat brusc stanga(marea era in stanga dupa dubla linie continua) si a intrat pe o alee de pamant, cautand drumul catre mare. A urcat un mic deal de nisip, a virat din nou stanga drept in duna de nisip. Si acolo am ramas!
Cocotati cu burta masinii pe o brazda parsiva de nisip, cu o roata in aer(cat a mai dislocat nisipul, se facuse sant sub ea) iar cealalta nemiscata, in ciuda oricarei pedale de acceleratie.
-He, sa vezi ca am ramas aici.
L-am vazut cum se prinde cu mainile de cap si continua:
-Bai, ce dobitoc sunt!
Eram interesata de reactiile lui. Dar am reusit sa imi dezlipesc ochii de pe el(era ca un copil care omorase un pui de ratzusca si acum se mustra pentru inconstienta) cat sa admir peisajul - un pic mai la vale de noi era o cazemata, pe jumatate in mare... Un pic mai sus de noi era un golfulet... Dragut! In stanga si in dreapta erau vile, dar ...nelocuite in peisajul de iarna de pe malul marii...
Era fain tare locul! Avea ceva magic... Geometria lui imi amintea vag de ceva cunoscut de pe o alta planeta ...
Am coborat din masina fermecata de peisaj, dar si de cea avea sa urmeze:
-Lasa ca iesim noi cumva de aici, nu-ti face griji.
In primele doua ore ne-am straduit sa scoatem singuri magaoaia de masina din nisip... Nicio sansa! Cum drak sa misti 4.5 T infipte intr-o duna de nisip? Pe Zeus, oi fi eu Xena, printesa razboinica, dar magaoaia ceea n-am reusit sa o urnesc!
Ba chiar obosisem... Si ma mai apucasera si bufeurile... O clipa am crezut ca ma sufoc... Am luat o tableta daia pentru menopauza...
M-am mai linistit. Am analizat la rece situatia.
-Bai, trebuie sa chemam pe cineva sa ne traga... E clar - am ramas infipti in nisip... Sa-l sun pe fratimiu?
-Suna-l... E el un nemernic, dar suna-l...
Fratimiu era la Predeal. Am aflat ca vremea era superba pe valea Prahovei si ca nu stia pe nimeni care m-ar putea ajuta.
Am mai sunat o prietena - care mi-a dat un numar de telefon de la tractari auto.
Apoi si-a amintit el ca avea doi colegi de serviciu in Eforie care l-ar fi putut tracta cu masina de serviciu. I-a sunat, au venit. S-au rupt doua franghii si vreo 100 de m de fibra optica(cu care au incercat sa ne traga - o aveau in masina de pe la recuperari). Masina abia s-a miscat vreo 5 cm...
Au plecat baietii, spunadu-ne sa ii sunam daca avem nevoie de ceva.
-Niste sandwisuri peste noapte? - am glumit eu.
In fine, mi-am desfacut berea, am infipt lamaia in ea si m-am bagat in masina, caci inghetasem teribil.
A venit si Bogdan. Caruia, inca, nu ii venea sa creada ce se intampla. Eu radeam cu berea in mana:
-Bai, Bogdane, nu se poate plictisi omul cu tine, zau! Dar ti-am zis ca eu la magaoaia asta nu mai imping, da?! Am obosit...
-Ce sa mai impingi?!... N-ajuta la nimic... Sun la tractari...
Cat a sunat el pe acolo, eu am coborat din masina si am explorat locul mai pe indelete si mai pana am inghetat bocna...
M-am intors fericita cu un ou de spuma de mare. O piatra ponce mare - din cea buna pentru baie.
-Ei?
-Am sunat. Sunt pe drum.
Brusc, in spatele nostru opreste o bena. A aparut ca din pamant! Din ea a coborat un om superactiv - facea drumuri rapide intre masina noastra si a lui gesticuland agitat. Intai am crezut ca vroia sa treaca pe acolo si ca ii blocasem drumul... L-am intrebat de doua ori si eu si Bogdan:
-V-a trimis cineva?
Nu raspundea... Doar se agita intr-una cautand ceva...
Dupa vreo 5 minute de cautari si confuzii din partea noastra - timp in care el analizase situatia, masurase distanta dintre noi, cartografase terenul si mai si adusese din spatele benei un furtun dezafectat de pompieri - s-a uitat la Bogdan, zambind cu gura pana la urechi si cu un subanteles stirb i-a zis:
-Ati vrut sa vedeti marea mai de aproape?! He?!
-Dar cine v-a trimis? A apucat Bogdan sa mai intrebe a treia oara...
-Pai am tot trecut pe aici si v-am tot vazut tot in acelasi loc...
Eram acolo de vreo 3 ore, deja, si omul "tot" facuse curse pe sosea, care era la cca 10 m distanta de noi. Ne vazuse si s-a oprit sa ne ajute. Universul l-a trimis, ce mai!
Bogdan a sunat la tractari sa le zica sa nu mai vina, ca am gasit o solutie.
E, nici cu bena n-am iesit de acolo! Ba s-a rupt si mandrete de furtun de pompieri si era si bena sa ramana in nisip!
Omuletul spiridus, s-a urcat repede in masina si a zis ca merge in oras sa cumpere o franghie. Ne-a lasat numarul lui de telefon sa il sunam daca e ceva si sa ne sune si el daca e ceva.
Nici n-a plecat bine, ca a aparut masina de la tractari pe care o contramandasem inrezatori in trimisul universului!
O reala bucurie, nu?! Sa constati ca cei de la tractari au suficienta experienta in chestii dastea si sa stie ca daca ramai cu masina de 4,5 t in nisip, te poate apuca noaptea pe acolo si ca tot pe ei ii chemi. Si, decat sa lucre oamenii pe intuneric, s-au mobilizat si au venit cat mai era inca lumina.
In 10 minute eram la liman. Masina lui Bogdan scotea fum pe dedesubt - i-a iesit nustiu ce tub de pe acolo. Era plina de nisip. Eram plini de nisip.
Fara troler nu cred ca ieseam - am vazut locul ramas in urma - fusesem pe un morman de nisip, iar rotile sapasera santuri pe ambele laterale. Fusesem cumva suspendati cu burta pe nisip si rotile in aer.
Toata povestea a costat 250 lei. Adica o cina superomantica la restaurantul Sushi Ya unde nu mergem ca e scump :P!
Prima oprire a fost la spalatoria de masini. A doua acasa. Unde am dormit bustean amandoi.
Cum sa uiti asa ceva?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu