Iubirea topeşte
egoul
Divitatea ne-o face câteodată atât de bine, încât
nu mai e loc pentru altceva lângă noi.
Aparent singuri, rămânem în infinită dragoste şi împlinire.
Din forma fizică e trist şi dulce să vezi spiritul care zboară prin adâncuri.
E greu de înţeles. E greu de adâncit toată simţirea care te loveşte. Căci nu ai înţelesurile cunoscute.
Te izbeşte de stânci şi de nisip ca apoi să te ridice către soare, pe lângă zborul pescăruşilor.
Şi totul simultan. Căci în acelaşi acum tu eşti şi apa şi pământ şi aer şi soare.
Da, e posibil să trăieşti totul într-o clipă, atât de intens încât nu mai eşti nimic!
Brusc pierzi orice contur... Dorinţele dispar într-o iubire infinită.
Nu mai dăruieşti nimic. Devii dăruire.
Aparent singuri, rămânem în infinită dragoste şi împlinire.
Din forma fizică e trist şi dulce să vezi spiritul care zboară prin adâncuri.
E greu de înţeles. E greu de adâncit toată simţirea care te loveşte. Căci nu ai înţelesurile cunoscute.
Te izbeşte de stânci şi de nisip ca apoi să te ridice către soare, pe lângă zborul pescăruşilor.
Şi totul simultan. Căci în acelaşi acum tu eşti şi apa şi pământ şi aer şi soare.
Da, e posibil să trăieşti totul într-o clipă, atât de intens încât nu mai eşti nimic!
Brusc pierzi orice contur... Dorinţele dispar într-o iubire infinită.
Nu mai dăruieşti nimic. Devii dăruire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu